İçeriğe atla

Yirmi Üçüncü Söz/ro: Revizyonlar arasındaki fark

Yirmi Üçüncü Söz/ro (kaynağı gör)

12.53, 5 Kasım 2024 tarihindeki hâli

468 bayt eklendi ,  5 Kasım
"Atunci i s-a spus: ”Lasă-ți povara pe punte și relaxează-te”." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu
GörselVikimetin
("Odată doi oameni, purtând greutăți mari atât pe cap cât și pe spate, și-au luat câte un bilet și s-au îmbarcat pe o corabie. Unul, degrabă ce ajunge pe corabie, își pune povara pe punte și se așează pe ea, pentru a o supraveghea. Celălalt, pentru că este prost și arogant, nu-și lăsă povara jos." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu)
("Atunci i s-a spus: ”Lasă-ți povara pe punte și relaxează-te”." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu)
63. satır: 63. satır:
Odată doi oameni, purtând greutăți mari atât pe cap cât și pe spate, și-au luat câte un bilet și s-au îmbarcat pe o corabie. Unul, degrabă ce ajunge pe corabie, își pune povara pe punte și se așează pe ea, pentru a o supraveghea. Celălalt, pentru că este prost și arogant, nu-și lăsă povara jos.
Odată doi oameni, purtând greutăți mari atât pe cap cât și pe spate, și-au luat câte un bilet și s-au îmbarcat pe o corabie. Unul, degrabă ce ajunge pe corabie, își pune povara pe punte și se așează pe ea, pentru a o supraveghea. Celălalt, pentru că este prost și arogant, nu-și lăsă povara jos.


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Atunci i s-a spus: ”Lasă-ți povara pe punte și relaxează-te”.
Ona denildi: “Ağır yükünü gemiye bırakıp rahat et.”
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
El răspunde: ”Nu, nu o voi lăsa. Poate se va pierde. Eu sunt puternic. Pot să-mi păstrez marfa pe cap și pe spate.”
O dedi: “Yok, ben bırakmayacağım. Belki zayi olur. Ben kuvvetliyim. Malımı, belimde ve başımda muhafaza edeceğim.”
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Apoi i s-a spus din nou: ”Această corabie sigură care te duce pe tine și pe mine este mai puternică. Ba mai mult, ea te poate proteja mai bine. Poate că vei ameți și vei cădea în mare cu povara ta cu tot. Și cu cât vei sta mai mult, cu atât vei obosi mai tare. Iar atunci spatele cocoșat și capul fără minte nu vor mai putea suporta greutatea din ce în ce mai mare a poverii. Chiar și căpitanul, dacă te va vedea în această situație, va spune despre tine că ești nebun și te va izgoni, sau se va gândi ”Acest om este un intrus, ne trădează, își bate joc de noi” și va porunci să fii închis. De asemenea, te vei face și de râs în fața tuturor. Pentru că, în fața celor care înțeleg, vanitatea ta îți arată slăbiciunea, mândria îți dezvăluie neputința și prefăcătoria ta trădează umilința și ipocrizia ta și astfel vei ajunge de râsul lumii. Toți vor râde de tine.” În urma acestor cuvinte, mintea acelui nefericit i-a venit la cap. Și-a pus greutatea pe punte și s-a așezat pe ea. Apoi a spus: ”Allah să fie mulțumit de tine! M-ai scutit de efort, m-ai scăpat de închisoare și m-ai ferit de rușine.”.
Yine ona denildi: “Bizi ve sizi kaldıran şu emniyetli sefine-i sultaniye daha kuvvetlidir, daha ziyade iyi muhafaza eder. Belki başın döner, yükün ile beraber denize düşersin. Hem gittikçe kuvvetten düşersin. Şu bükülmüş belin, şu akılsız başın gittikçe ağırlaşan şu yüklere tâkat getiremeyecek. Kaptan dahi eğer seni bu halde görse ya divanedir diye seni tard edecek ya haindir, gemimizi ittiham ediyor, bizimle istihza ediyor, hapsedilsin, diye emredecektir. Hem herkese maskara olursun. Çünkü ehl-i dikkat nazarında, zaafı gösteren tekebbürün ile aczi gösteren gururun ile riyayı ve zilleti gösteren tasannuun ile kendini halka mudhike yaptın. Herkes sana gülüyor.” denildikten sonra o bîçarenin aklı başına geldi. Yükünü yere koydu, üstünde oturdu. “Oh! Allah senden razı olsun. Zahmetten, hapisten, maskaralıktan kurtuldum.” dedi.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Privește, o, tu, omule care nu te încrezi în Allah! Bagă-ți mintea în cap, asemenea acestui om, încrede-te în Allah! Ferește-te de cerșetoria în fața întregii lumi, de tremurul în fața fiecărui eveniment și scapă de mândrie, de a fi ridicol, de greutatea Lumii de Apoi și de presiunea închisorii din această viață.
İşte ey tevekkülsüz insan! Sen de bu adam gibi aklını başına al, tevekkül et. Tâ bütün kâinatın dilenciliğinden ve her hâdisenin karşısında titremekten ve hodfüruşluktan ve maskaralıktan ve şakavet-i uhreviyeden ve tazyikat-ı dünyeviye hapsinden kurtulasın.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
<span id="DÖRDÜNCÜ_NOKTA"></span>
=== DÖRDÜNCÜ NOKTA ===
=== AL PATRULEA PUNCT: ===
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
'''Credința îl face pe om, om. Ba chiar poate să îl facă un sultan. Dacă este așa, îndatoririle de bază ale omului sunt credința și ruga. Necredința îl face pe om să fie extrem de neputincios, ba chiar îl face un monstru.'''
İman, insanı insan eder. Belki insanı sultan eder. Öyle ise insanın vazife-i asliyesi, iman ve duadır. Küfür, insanı gayet âciz bir canavar hayvan eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Deosebirea dintre felul în care vin pe lume oamenii și în cel care vin pe lume animalele este numai o singură probă clară și o dovadă sigură dintre miile de dovezi care demonstrează acest aspect. Într-adevăr, existența deosebirilor dintre felul în care vin pe lume oamenii și felul în care vin pe lume animalele arată că omenirea nu este omenire decât prin credință.
Şu meselenin binler delillerinden yalnız hayvan ve insanın dünyaya gelmelerindeki farkları, o meseleye vâzıh bir delildir ve bir bürhan-ı kātı’dır. Evet insaniyet, iman ile insaniyet olduğunu insan ile hayvanın dünyaya gelişindeki farkları gösterir. Çünkü hayvan dünyaya geldiği vakit âdeta başka bir âlemde tekemmül etmiş gibi istidadına göre mükemmel olarak gelir, yani gönderilir. Ya iki saatte, ya iki günde veya iki ayda, bütün şerait-i hayatiyesini ve kâinatla olan münasebetini ve kavanin-i hayatını öğrenir, meleke sahibi olur. İnsanın yirmi senede kazandığı iktidar-ı hayatiyeyi ve meleke-i ameliyeyi, yirmi günde serçe ve arı gibi bir hayvan tahsil eder, yani ona ilham olunur.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Pentru că, atunci când un animal vine pe lume, o face în forma cea mai perfectă, de parcă a fost perfecționat în altă lume, adică este trimis. În două ore, sau în două zile, sau în două luni el învață toate condițiile vieții lui, relațiile cu universul și legile vieții, devenind expert în ele. În timp ce omului îi sunt necesari douăzeci de ani pentru a câștiga și dobândi puterea și îndemânarea necesare pentru a putea supraviețui; iar unei vrăbii și unei albine îi sunt necesare doar douăzeci de zile, adică îi sunt inspirate.
Demek hayvanın vazife-i asliyesi taallümle tekemmül etmek değildir ve marifet kesbetmekle terakki etmek değildir ve aczini göstermekle meded istemek, dua etmek değildir. Belki vazifesi istidadına göre taammüldür, amel etmektir, ubudiyet-i fiiliyedir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Acest lucru înseamnă că îndatorirea de bază a animalelor nu este perfecțiunea prin învățare, sau progresarea prin cunoaștere dobândită, nici căutarea ajutorului prin demonstrarea neputinței și nici adresarea rugile, ci poate că îndatorirea lor este de a acționa în limita capacității lor și supunerea, prin practică.
İnsan ise dünyaya gelişinde her şeyi öğrenmeye muhtaç ve hayat kanunlarına cahil, hattâ yirmi senede tamamen şerait-i hayatı öğrenemiyor. Belki âhir-i ömrüne kadar öğrenmeye muhtaç, hem gayet âciz ve zayıf bir surette dünyaya gönderilip bir iki senede ancak ayağa kalkabiliyor. On beş senede ancak zarar ve menfaati fark eder. Hayat-ı beşeriyenin muavenetiyle ancak menfaatlerini celb ve zararlardan sakınabilir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
În schimb, omul, atunci când vine pe lume, este nevoit să învețe totul, este ignorant față de legile vieții; nici măcar douăzeci de ani nu-i sunt de ajuns pentru a învăța despre legile vieții în totalitate. Poate că este nevoit să învețe până la sfârșitul vieții; el este trimis pe lume atât de slab și de neputincios încât îi sunt necesari unul sau doi ani doar pentru a sta în picioare. Abia după cincisprezece ani poate deosebi binele de rău. Și numai cu ajutorul colectivității umane, poate realiza lucrurile bune și se poate feri de lucrurile rele.
Demek ki insanın vazife-i fıtriyesi; taallümle tekemmüldür, dua ile ubudiyettir. Yani “Kimin merhametiyle böyle hakîmane idare olunuyorum? Kimin keremiyle böyle müşfikane terbiye olunuyorum? Nasıl birisinin lütuflarıyla böyle nâzeninane besleniyorum ve idare ediliyorum?” bilmektir. Ve binden ancak birisine eli yetişemediği hâcatına dair Kādıyü’l-Hâcat’a lisan-ı acz ve fakr ile yalvarmaktır ve istemek ve dua etmektir. Yani aczin ve fakrın cenahlarıyla makam-ı a’lâ-yı ubudiyete uçmaktır.
 
</div>
Înseamnă că îndatorirea firească a omului este de a căuta perfecțiunea prin învățare și venerarea prin rugă. Adică să știe ”Prin a cui îndrumare este viața mea atât de înțelept organizată? Prin a cui mărinimie sunt eu îngrijit cu atâta milă? Prin a cui bunătate sunt eu hrănit cu atâta răsfăț și protejat cu atâta grijă?” și să te rogi cu umilință și neputință la Cel care-Ți acoperă nevoile, atunci când tu nu poți rezolva nici una dintre miile de probleme pe care le ai. Și să-ți dorești și să te rogi. Adică, să zbori spre locul cel mai înalt al adorării pe aripile neputinței și sărăciei.


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
"https://risale.site/index.php/Özel:MobileDiff/177887" sayfasından alınmıştır