64.622
düzenleme
("De înțeles, că nimeni nu are dreptul să privească spre cel superior lui în ceea ce privesc binefacerile și să se plângă. În ceea ce privesc necazurile, este dreptul fiecăruia să se uite la cel de deasupra lui, în această privință, astfel încât aceștia să ofere mulțumire. Acest mister a fost explicat în multe locuri din Scrisorile Luminii cu o comparație; un rezumat al acestora este după cum urmează:" içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu) Etiketler: Mobil değişiklik Mobil ağ değişikliği |
("O persoană ia un om mizerabil în vârful unui minaret. La fiecare treaptă acesta îi oferă un dar diferit, o binefacere diferită. Chiar în vârf, acesta îi oferă cel mai voluminos dar. Cu toate că acesta dorește mulțumire și gratitudine în schimbul tuturor darurilor diferite, omul acru uită de darurile pe care le-a primit la fiecare treaptă, sau le consideră fără de importanță, și neoferind mulțumiri, se uită deasupra lui și înce..." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu) |
||
266. satır: | 266. satır: | ||
O persoană ia un om mizerabil în vârful unui minaret. La fiecare treaptă acesta îi oferă un dar diferit, o binefacere diferită. Chiar în vârf, acesta îi oferă cel mai voluminos dar. Cu toate că acesta dorește mulțumire și gratitudine în schimbul tuturor darurilor diferite, omul acru uită de darurile pe care le-a primit la fiecare treaptă, sau le consideră fără de importanță, și neoferind mulțumiri, se uită deasupra lui și începe să se plângă spunând: “Dacă minaretul ar fi fost mai înalt, puteam să urc și mai sus. De ce nu este asemeni acelui munte de acolo, sau asemeni celuilalt minaret?” Ce crasă nerecunoștință ar reprezenta acest lucru, dacă ar începe să se plângă astfel, cât de greșit ar fi! | O persoană ia un om mizerabil în vârful unui minaret. La fiecare treaptă acesta îi oferă un dar diferit, o binefacere diferită. Chiar în vârf, acesta îi oferă cel mai voluminos dar. Cu toate că acesta dorește mulțumire și gratitudine în schimbul tuturor darurilor diferite, omul acru uită de darurile pe care le-a primit la fiecare treaptă, sau le consideră fără de importanță, și neoferind mulțumiri, se uită deasupra lui și începe să se plângă spunând: “Dacă minaretul ar fi fost mai înalt, puteam să urc și mai sus. De ce nu este asemeni acelui munte de acolo, sau asemeni celuilalt minaret?” Ce crasă nerecunoștință ar reprezenta acest lucru, dacă ar începe să se plângă astfel, cât de greșit ar fi! | ||
Exact în același fel, omul devine existent din nimic, nu ca o piatră ori un copac ori un animal, ci precum o ființă umană și precum un Musulman, și în majoritatea dăților experimentează sănătate și acumulează un nivel ridicat de binefaceri. În ciuda a toate acestor lucruri, a te plânge și a da dovadă de nerăbdare din cauză că nu merită niște binefaceri, sau din cauză că le pierde prin decizii greșite, sau abuzuri, ori din cauză că nu le-a putut obține, și criticând dominicalitatea divină spunând: “Ce am făcut ca acest lucru să mi se întâmple mie?”, reprezintă o stare a minții și o boală spirituală mai dezastruoasă decăt cea fizică. Asemeni luptei cu o singură mână, plângerea îi agravează boala. | |||
<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr"> | <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr"> |
düzenleme