İkinci Söz/ro: Revizyonlar arasındaki fark

    Risale-i Nur Tercümeleri sitesinden
    GörselVikimetin
    ("اَلَّذٖينَ يُؤ۟مِنُونَ بِال۟غَي۟بِ ”Și cei care cred în cele nevăzute...”(<ref>Coran, Sura Al-Baqara: 3</ref>)." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu)
    ("O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător. Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind nișt..." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu)
     
    10. satır: 10. satır:
    ”Și cei care cred în cele nevăzute...”(<ref>Coran, Sura Al-Baqara: 3</ref>).
    ”Și cei care cred în cele nevăzute...”(<ref>Coran, Sura Al-Baqara: 3</ref>).


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în '''credință''', ascultă cu atenție următoarea pildă:
    İmanda ne kadar büyük bir saadet ve nimet ve ne kadar büyük bir lezzet ve rahat bulunduğunu anlamak istersen şu temsilî hikâyeciğe bak, dinle:
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop atât relaxarea cât și negustoria. Unul dintre ei, care era arogant și egoist, pornește într-o direcție, iar celălalt, care era iubitor de adevăr și norocos, pornește în direcția opusă.
    Bir vakit iki adam, hem keyif hem ticaret için seyahate giderler. Biri hodbin, tâli’siz bir tarafa; diğeri hudâbin, bahtiyar diğer tarafa sülûk eder, giderler.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Cel arogant, fiind egoist și pesimist, ajunge într-o regiune care în viziunea sa părea foarte urâtă. Acolo, el vede pretutindeni sărmani neputincioși și fără speranță, care se văitau din cauza răului săvârșit de mâinile tiranilor. Oriunde se ducea, simțea o stare de tristețe și durere. Întreaga regiune avea aspectul unei camere sumbre, precum cea a bocitoarelor. Pentru că toți păreau străini și dușmani în ochii lui și ca să uite de această situație dureroasă și întunecată, nu găsi altă cale de ieșire decât în băutură. Până și în locurile publice vedea numeroase funeralii, precum și orfani plângând deznădăjduiți. Astfel conștiința lui se zbătea într-o continuă durere.
    Hodbin adam, hem hodgâm hem hod-endiş hem bedbin olduğundan bedbinlik cezası olarak nazarında pek fena bir memlekete düşer. Bakar ki her yerde âciz bîçareler, zorba müthiş adamların ellerinden ve tahribatlarından vaveylâ ediyorlar. Bütün gezdiği yerlerde böyle hazîn, elîm bir hali görür. Bütün memleket, bir matemhane-i umumî şeklini almış. Kendisi şu elîm ve muzlim haleti hissetmemek için sarhoşluktan başka çare bulamaz. Çünkü herkes ona düşman ve ecnebi görünüyor. Ve ortalıkta dahi müthiş cenazeleri ve meyusane ağlayan yetimleri görür. Vicdanı, azap içinde kalır.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Celălalt, pentru că își iubea Creatorul și căuta adevărul, dovedind și un comportament frumos, a ajuns într-o regiune care în viziunea sa era foarte plăcută. Acolo, el vedea pretutindeni o stare de fericire generală și o sărbătoare continuă. Peste tot erau lăcașe de rugăciune care răspândeau atracție și voie bună. Pe cei din jur îi considera prieteni sau rude. De asemenea, el vedea că întreaga regiune era cuprinsă de un sentiment de sărbătoare general, de triumf, marcată de urări și mulțumiri. El mai auzea, pe lângă vocile care Îl preamăreau pe Allah, spunând ”Allahu Ekber” (Allah este Cel mai Mare) și care mărturiseau credința în El, spunând ”La ilahe illa Allah” (Nu există altă divinitate în afară de Allah), și sunetul vesel al unei tobe care chema la recrutare în armată. Spre deosebire de omul pesimist, care suferea atât pentru el însuși cât și pentru ceilalți, omul cel iubitor de bine se bucura atât de propria-i veselie, cât și de cea a celor din jurul său. Ba mai mult, avea parte și de o afacere profitabilă, pentru care Îi mulțumea lui Allah.
    Diğeri hudâbin, hudâ-perest ve hak-endiş, güzel ahlâklı idi ki nazarında pek güzel bir memlekete düştü. İşte bu iyi adam, girdiği memlekette bir umumî şenlik görüyor. Her tarafta bir sürur, bir şehrâyin, bir cezbe ve neşe içinde zikirhaneler; herkes ona dost ve akraba görünür. Bütün memlekette yaşasınlar ve teşekkürler ile bir terhisat-ı umumiye şenliği görüyor. Hem tekbir ve tehlil ile mesrurane ahz-ı asker için bir davul, bir muzıka sesi işitiyor. Evvelki bedbahtın hem kendi hem umum halkın elemi ile müteellim olmasına bedel; şu bahtiyar, hem kendi hem umum halkın süruru ile mesrur ve müferrah olur. Hem güzelce bir ticaret eline geçer, Allah’a şükreder.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Apoi s-a întors și l-a întâlnit pe celălalt om și văzându-i situația, îi spuse: ”O, cred că ți-ai pierdut mințile! Se pare că tot ce posezi urât în interior trebuie să-ți fi ieșit la suprafață, căci ai ajuns să vezi plânsete în loc de râsete, iar ieșirea din ordinea armatei o vezi ca fiind furt și jaf. Revino-ți și curățește-ți inima, pentru ca această perdea urâtă din calea privirii tale să se ridice. Și privește ca să poți vedea adevărul. Aceasta este țara unui Rege, a Cărui dreptate este absolută. El este Milos și Grijuliu la cel mai înalt nivel, cu cei aflați în subordinea Sa, este Puternic, Iubitor de disciplină și Îndurător. Ba chiar, o țară în care vedem atâta progres și descoperiri, nu poate fi așa cum îți închipui tu.”
    Sonra döner, öteki adama rast gelir. Halini anlar. Ona der: “Yahu sen divane olmuşsun. Bâtınındaki çirkinlikler, zâhirine aksetmiş olmalı ki gülmeyi ağlamak, terhisatı soymak ve talan etmek tevehhüm etmişsin. Aklını başına al, kalbini temizle. Tâ şu musibetli perde senin nazarından kalksın, hakikati görebilesin. Zira nihayet derecede âdil, merhametkâr, raiyet-perver, muktedir, intizam-perver, müşfik bir melikin memleketi hem bu derece göz önünde âsâr-ı terakkiyat ve kemalât gösteren bir memleket, senin vehminin gösterdiği surette olamaz.” Sonra o bedbahtın aklı başına gelir, nedamet eder. “Evet, ben işretten divane olmuştum. Allah senden razı olsun ki cehennemî bir haletten beni kurtardın.” der.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Ca urmare, omul pesimist își revine și spune, regretând: “Într-adevăr, cred că mi-am pierdut mințile din cauza băuturii. Mulțumesc că m-ai salvat de infernul în care mă aflam.”
    Ey nefsim! Bil ki evvelki adam kâfirdir veya fâsık-ı gafildir. Şu dünya, onun nazarında bir matemhane-i umumiyedir. Bütün zîhayat, firak ve zeval sillesiyle ağlayan yetimlerdir. Hayvan ve insan ise ecel pençesiyle parçalanan kimsesiz başıbozuklardır. Dağlar ve denizler gibi büyük mevcudat, ruhsuz, müthiş cenazeler hükmündedirler. Daha bunun gibi çok elîm, ezici, dehşetli evham, küfründen ve dalaletinden neş’et edip, onu manen tazip eder.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător. Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet. Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.
    Diğer adam ise mü’mindir; Cenab-ı Hâlık’ı tanır, tasdik eder. Onun nazarında şu dünya, bir zikirhane-i Rahman, bir talimgâh-ı beşer ve hayvan ve bir meydan-ı imtihan-ı ins ü cândır. Bütün vefiyat-ı hayvaniye ve insaniye ise terhisattır. Vazife-i hayatını bitirenler, bu dâr-ı fâniden, manen mesrurane, dağdağasız diğer bir âleme giderler. Tâ yeni vazifedarlara yer açılsın, gelip çalışsınlar. Bütün tevellüdat-ı hayvaniye ve insaniye ise ahz-ı askere, silah altına, vazife başına gelmektir. Bütün zîhayat, birer muvazzaf mesrur asker, birer müstakim memnun memurlardır. Bütün sadâlar ise ya vazife başlamasındaki zikir ve tesbih ve paydostan gelen şükür ve tefrih veya işlemek neşesinden neş’et eden nağamattır. Bütün mevcudat, o mü’minin nazarında, Seyyid-i Kerîm’inin ve Mâlik-i Rahîm’inin birer munis hizmetkârı, birer dost memuru, birer şirin kitabıdır. Daha bunun gibi pek çok latîf, ulvi ve leziz, tatlı hakikatler, imanından tecelli eder, tezahür eder.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini. Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată. Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul. Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.
    Demek iman, bir manevî tûba-i cennet çekirdeğini taşıyor. Küfür ise manevî bir zakkum-u cehennem tohumunu saklıyor.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânța copacului Tuba(<ref>Un copac din Rai.</ref>) din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum(<ref>Un copac din Iad.</ref>) din Iad.
    '''Demek selâmet ve emniyet, yalnız İslâmiyet’te ve imandadır.''' Öyle ise biz daima اَل۟حَم۟دُ لِلّٰهِ عَلٰى دٖينِ ال۟اِس۟لَامِ وَ كَمَالِ ال۟اٖيمَانِ demeliyiz.
     
    </div>
    Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:
     
    اَل۟حَم۟دُ لِلّٰهِ عَلٰى دٖينِ ال۟اِس۟لَامِ وَ كَمَالِ ال۟اٖيمَانِ "Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă".




    09.24, 8 Kasım 2024 itibarı ile sayfanın şu anki hâli

    Diğer diller:

    بِسْمِ اللّٰهِ الرَّحْمٰنِ الرَّح۪يمِ

    Bismillahir-Rahmanir-Rahim

    (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)

    اَلَّذٖينَ يُؤ۟مِنُونَ بِال۟غَي۟بِ

    ”Și cei care cred în cele nevăzute...”([1]).

    Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă:

    Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop atât relaxarea cât și negustoria. Unul dintre ei, care era arogant și egoist, pornește într-o direcție, iar celălalt, care era iubitor de adevăr și norocos, pornește în direcția opusă.

    Cel arogant, fiind egoist și pesimist, ajunge într-o regiune care în viziunea sa părea foarte urâtă. Acolo, el vede pretutindeni sărmani neputincioși și fără speranță, care se văitau din cauza răului săvârșit de mâinile tiranilor. Oriunde se ducea, simțea o stare de tristețe și durere. Întreaga regiune avea aspectul unei camere sumbre, precum cea a bocitoarelor. Pentru că toți păreau străini și dușmani în ochii lui și ca să uite de această situație dureroasă și întunecată, nu găsi altă cale de ieșire decât în băutură. Până și în locurile publice vedea numeroase funeralii, precum și orfani plângând deznădăjduiți. Astfel conștiința lui se zbătea într-o continuă durere.

    Celălalt, pentru că își iubea Creatorul și căuta adevărul, dovedind și un comportament frumos, a ajuns într-o regiune care în viziunea sa era foarte plăcută. Acolo, el vedea pretutindeni o stare de fericire generală și o sărbătoare continuă. Peste tot erau lăcașe de rugăciune care răspândeau atracție și voie bună. Pe cei din jur îi considera prieteni sau rude. De asemenea, el vedea că întreaga regiune era cuprinsă de un sentiment de sărbătoare general, de triumf, marcată de urări și mulțumiri. El mai auzea, pe lângă vocile care Îl preamăreau pe Allah, spunând ”Allahu Ekber” (Allah este Cel mai Mare) și care mărturiseau credința în El, spunând ”La ilahe illa Allah” (Nu există altă divinitate în afară de Allah), și sunetul vesel al unei tobe care chema la recrutare în armată. Spre deosebire de omul pesimist, care suferea atât pentru el însuși cât și pentru ceilalți, omul cel iubitor de bine se bucura atât de propria-i veselie, cât și de cea a celor din jurul său. Ba mai mult, avea parte și de o afacere profitabilă, pentru care Îi mulțumea lui Allah.

    Apoi s-a întors și l-a întâlnit pe celălalt om și văzându-i situația, îi spuse: ”O, cred că ți-ai pierdut mințile! Se pare că tot ce posezi urât în interior trebuie să-ți fi ieșit la suprafață, căci ai ajuns să vezi plânsete în loc de râsete, iar ieșirea din ordinea armatei o vezi ca fiind furt și jaf. Revino-ți și curățește-ți inima, pentru ca această perdea urâtă din calea privirii tale să se ridice. Și privește ca să poți vedea adevărul. Aceasta este țara unui Rege, a Cărui dreptate este absolută. El este Milos și Grijuliu la cel mai înalt nivel, cu cei aflați în subordinea Sa, este Puternic, Iubitor de disciplină și Îndurător. Ba chiar, o țară în care vedem atâta progres și descoperiri, nu poate fi așa cum îți închipui tu.”

    Ca urmare, omul pesimist își revine și spune, regretând: “Într-adevăr, cred că mi-am pierdut mințile din cauza băuturii. Mulțumesc că m-ai salvat de infernul în care mă aflam.”

    O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător. Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet. Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.

    În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini. Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată. Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul. Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.

    Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânța copacului Tuba([2]) din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum([3]) din Iad.

    Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:

    اَل۟حَم۟دُ لِلّٰهِ عَلٰى دٖينِ ال۟اِس۟لَامِ وَ كَمَالِ ال۟اٖيمَانِ "Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă".


    Birinci Söz ⇐ | Sözler | ⇒ Üçüncü Söz
    1. ↑ Coran, Sura Al-Baqara: 3
    2. ↑ Un copac din Rai.
    3. ↑ Un copac din Iad.
    "https://risale.site/index.php?title=İkinci_Söz/ro&oldid=179403" sayfasından alınmıştır