64.622
düzenleme
("cu gradul în care crima lui încalcă aceste drepturi, la fel și omul care delasă adorarea și rugăciunea încalcă serios drepturile omului, care sunt precum supușii Domului Etern și Veșnic, și săvârșește o nedreptate spirituală împotriva acestora. Pentru că perfecțiunea ființelor umane se manifestă prin preamărirea și adorarea făcută de către acea latură a lor care se îndreaptă către Creatorul lor. Aceia care delasă rugăciu..." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu) |
("Predestinarea Divină este un aspect al Științei Divine; stabilește o măsură pentru fiecare lucru, care este precum o matriță spirituală și specială. Măsura care este stabilită de destin este precum un plan, un model ca acel lucru să existe. Când Puterea Divină creează un lucru, o face cu o extremă ușurință în conformitate cu măsura stabilită." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu) |
||
(Aynı kullanıcının aradaki diğer 12 değişikliği gösterilmiyor) | |||
237. satır: | 237. satır: | ||
cu gradul în care crima lui încalcă aceste drepturi, la fel și omul care delasă adorarea și rugăciunea încalcă serios drepturile omului, care sunt precum supușii Domului Etern și Veșnic, și săvârșește o nedreptate spirituală împotriva acestora. Pentru că perfecțiunea ființelor umane se manifestă prin preamărirea și adorarea făcută de către acea latură a lor care se îndreaptă către Creatorul lor. Aceia care delasă rugăciunea nu văd și nu pot vedea actele de adorare ale ființelor, ba chiar le reneagă. Astfel, acest lucru reprezintă o decădere a valorii creaturilor, datorate adorării și preamăririi care, fiecare dintre ele este o scrisoare a Creatorului Absolut și o oglindă a Numelor Lui. Prin urmare, consideră creaturile în afară de el neînsemnate, lipsite de scopuri, neînsuflețite și sărmane, fără rost și întrece măsura, negând perfecțiunea lor. | cu gradul în care crima lui încalcă aceste drepturi, la fel și omul care delasă adorarea și rugăciunea încalcă serios drepturile omului, care sunt precum supușii Domului Etern și Veșnic, și săvârșește o nedreptate spirituală împotriva acestora. Pentru că perfecțiunea ființelor umane se manifestă prin preamărirea și adorarea făcută de către acea latură a lor care se îndreaptă către Creatorul lor. Aceia care delasă rugăciunea nu văd și nu pot vedea actele de adorare ale ființelor, ba chiar le reneagă. Astfel, acest lucru reprezintă o decădere a valorii creaturilor, datorate adorării și preamăririi care, fiecare dintre ele este o scrisoare a Creatorului Absolut și o oglindă a Numelor Lui. Prin urmare, consideră creaturile în afară de el neînsemnate, lipsite de scopuri, neînsuflețite și sărmane, fără rost și întrece măsura, negând perfecțiunea lor. | ||
Cu adevărat, fiecare vede Universul prin oglinda sa. Allah Cel Atotputernic a creat omul ca o măsură și un cântar pentru Univers; a dăruit fiecărui individ o lume aparte din Univers și i-a arătat culoarea acelei lumi în funcție de credința din inima lui. | |||
De exemplu, o persoană deznădăjduită, abătută și care se plânge tot timpul vede creaturile din jur în disperare și deznădejde, în timp ce o persoană veselă, optimistă și voioasă vede Universul plin de veselie și zâmbete. Tot la fel, omul gânditor care-și îndeplinește sarcina adorării și a preamăririi cu seriozitate, descoperă și observă într-un anumit nivel, adorările și premăririle aduse de creaturi care în mod sigur există și o realitate. În timp ce persoana care delasă adorarea, fie prin neglijare, fie prin negare, vede creaturile într-o manieră total contrară și opusă realității perfecțiunii lor și astfel încalcă într-un mod spiritual. | |||
Mai mult, pentru că acela care delasă rugăciunea nu este stăpân pe sine, își înșeală propriul suflet, care este supusul Adevăratului lui Stăpân. De aceea Stăpânul lui amenință cu tărie partea poruncitoare de rău a sufletului pentru a lua dreptul acestuia de la el. Din cauza faptului că a delăsat rugăciunea, care este rezultatul creației și scopul acesteia, a încălcat Înțelepciunea și Voința Divină și ca urmare a primit o pedeapsă aspră. | |||
'''Pe scurt:''' Cel care abandonează rugăciunea își neîndreptățește deopotrivă propriul suflet – care este sclavul și robul lui Allah – și, de asemenea, încalcă drepturile desăvârșite din Univers. Cu siguranță, așa cum necredința este o insultă a existenței, la fel și abandonarea rugăciunii este o negare a perfecțiunilor Universului. Și de vreme ce este un act de ofensă împotriva Înțelepciunii Divine, omul este demn de amenințări severe și pedepse aspre. | |||
''' | |||
Din acest motiv, Coranul alege stilul amenințării și a avertizării pentru a exprima acestă necesitate și acest adevăr menționat anterior, astfel încât, acest stil este corespunzător și potrivit, într-un mod perfect, cu cerințele situației. | |||
'''A DOUA ÎNTREBARE''' | |||
''' | |||
Persoanele care au renunțat la conceptele naturaliste și au ajuns să creadă au întrebat: | |||
„Este un adevăr absolut faptul că fiecare ființă depinde de Voința și Puterea Divină din toate punctele de vedere, în tot ceea ce face, în toate acțiunile și cu tot ceea ce-l privește. Și acesta este un adevăr măreț pe care mințile noastre înguste nu le pot percepe. Cu toate acestea, abundența infinită a creaturilor pe care o vedem cu ochii noștri, simplitatea deplină în crearea lucrurilor, ușurința absolută a creării lucrurilor de către Creatorul Unic – demonstrată prin dovezile pe care le-ați prezentat anterior –, cât și explicația adusă de următoarele versetele coranice, care arată într-un mod explicit această ușurință: | |||
مَا خَل۟قُكُم۟ وَلَا بَع۟ثُكُم۟ اِلَّا كَنَف۟سٍ وَاحِدَةٍ - "Crearea voastră şi învierea voastră nu sunt [pentru Allah] decât [la fel de uşoare] ca pentru un singur suflet!”(<ref>Coran, Sura Luqman: 28</ref>) și وَمَٓا اَم۟رُ السَّاعَةِ اِلَّا كَلَم۟حِ ال۟بَصَرِ اَو۟ هُوَ اَق۟رَبُ "Iar porunca [privitoare la] Ceas este ca o clipire din ochi sau chiar şi mai scurtă.” (<ref>Coran, Sura An-Nahl: 77</ref>), demostrează că acest adevăr măreț este cel mai rezonabil și logic dintre aspecte. Care este înțelepciunea și taina acestei ușurințe? | |||
</ | |||
'''Răspunsul:''' Această taină a fost elucidată într-o manieră clară, certă și convingătoare în explicația: وَهُوَ عَلٰى كُلِّ شَى۟ءٍ قَدٖيرٌ "Allah, doară, este cu putere peste toate!”(<ref>Coran, Sura An-Nahl: 77</ref>) , care este Al Zecea Cuvânt a celei de-a Douăzecea Scrisori. Și s-a demonstrat mult mai clar în completările aduse acelei scrisori că atunci când creaturile sunt atribuite unui Singur Creator, explicația existenței lor devine la fel de simplă și ușoară precum explicația existenței unei singure creații. Însă dacă ele nu sunt atribuite Celui Singur, Unic, argumentarea creației unei singure ființe devine la fel de dificilă precum crearea tuturor ființelor vii, iar crearea unei semințe devine la fel de complicată precum crearea unui copac. | |||
Atunci când sunt atribuite Adevăratului lor Creator, Universul capătă o ușurință precum un copac, un copac precum o sămânță, Paradisul precum primăvara și primăvara precum o floare. Vom arăta acum pe scurt una sau două dovezi dintre sutele de dovezi care au fost explicate în detaliu în alte Scrisori, care arată tainele și înțelepciunile ascunse ale creaturilor numeroase pe care le privim, care nu pot fi limitate și care au un preț mic, și de asemenea mulțimea felurilor din fiecare specie și venirea lor la viață într-un mod organizat, perfect și cu o simplitate și ușurință absolută. | |||
De exemplu, dacă i s-ar da unui ofițer comanda a o sută de soldați, ar fi de o sută de ori mai ușor decât dacă un singur soldat ar fi comandat de o sută de ofițeri. În mod similar, dacă echiparea unei armate este lăsată în sarcina unui singur comandament, este supusă unei singure legi, unei singure fabrici și sub porunca unui singur rege, devine la fel de simplă ca și echiparea unui singur soldat. Dar dacă echiparea unui singur soldat se realizează din mai multe centre, mai multe fabrici și se află sub comenzi diferite, va deveni la fel de dificilă ca și echiparea unei armate. Pentru că, pentru a echipa un singur soldat este nevoie de atâtea fabrici câte sunt necesare pentru echiparea unei întregi armate. | |||
De asemenea, se observă foarte ușor că un singur pom, care își ia substanțele necesare dintr-o singură rădăcină, cu un singur centru și o singură lege, dă roade la mii de fructe cu aceeași simplitate și ușurință ca și când ar produce un singur fruct. | |||
Dacă în locul unei singure surse sunt acceptate mai multe surse și toate necesitățile vitale pentru fiecare fruct vor proveni din locuri diferite, producerea lui va deveni la fel de dificilă ca și producerea unui pom. Și chiar producerea unei singure semințe, care este precum un eșantion și un index al pomului, va deveni la fel de dificilă ca și producerea pomului, iar pentru ca sămânța să supraviețuiască este nevoie de aceleași substanțe ca și pomul. | |||
Sunt sute de exemple similare care arată că este mai ușor să explici existența a mii de creaturi, a căror existență a apărut printr-o simplitate absolută, atunci când accepți Unicitatea lui Allah, decât explicația existenței unei singure creaturi atunci când Îi face asociați lui Allah. | |||
De vreme ce acest adevăr a fost dovedit în alte părți ale „Scrisorii Luminii”, într-un mod cert precum doi plus doi fac patru, te trimitem acolo, ca aici să dezvăluim numai o taină măreață cu privire la această ușurință și simplitate din punct de vedere al Științei, Predestinării și Puterii Divine. Este după cum urmează: | |||
Tu ești o ființă umană. Dacă te atribui lui Allah, Cel Etern și Atotputernic, vei accepta că El te-a creat printr-un ordin, prin puterea Sa infinită, din nimic, într-o clipire, ca și cum ai aprinde un chibrit. Dacă nu faci aceasta și mai degrabă te atribui cauzelor fizice și Naturii, de vreme ce ești un rezultat bine organizat, un fruct, un index în miniatură și o listă a Universului, pentru a te crea, el și elementele lui ar trebui să se cearnă printr-o sită și să se adune, în măsuri exacte din toate colțurile Universului, toate substanțele care alcătuiesc corpul tău, | |||
căci cauzele materiale au numai funcția de a aduna și de a forma. | |||
Oamenii raționali au confirmat că nu pot crea din nimic ceva ce nu se află în ei. Aceasta fiind situația, ei ar fi obligați să adune la un loc corpul unei ființe umane minuscule, din fiecare colț al Universului. | |||
Acum, înțelege câtă ușurință există în Calea Unicității și câtă dificultate există în rătăcire și în atribuirea de parteneri lui Allah! | |||
În al doilea rând, există o ușurință infinită în ceea ce privește Știința Divină. Este în felul următor: | |||
Predestinarea Divină este un aspect al Științei Divine; stabilește o măsură pentru fiecare lucru, care este precum o matriță spirituală și specială. Măsura care este stabilită de destin este precum un plan, un model ca acel lucru să existe. Când Puterea Divină creează un lucru, o face cu o extremă ușurință în conformitate cu măsura stabilită. | |||
Dacă acel lucru nu este atribuit Celui Atotputernic și Unic, Care posedă Cunoașterea Absolută, Cuprinzătoare și Veșnică, după cum a fost descris mai sus, nu numai că ar determina mii de probleme, însă ar ieși la iveală sute de imposibilități. Pentru că, dacă nu ar fi existat această măsură stabilită prin predestinare și această Cunoaștere Divină, ar fi trebuit să fie folosite mii de matrițe materiale și externe chiar și pentru corpul unei creaturi minuscule. | |||
Deci, poți înțelege astfel una din tainele ușurinței acceptării unui Singur Creator și nenumăratele probleme pricinuite de rătăcire și de atribuirea de parteneri lui Allah. Ia seama de adevărul corect și măreț pe care-l prezintă versetul: | |||
< | وَمَٓا اَم۟رُ السَّاعَةِ اِلَّا كَلَم۟حِ ال۟بَصَرِ اَو۟ هُوَ اَق۟رَبُ "Iar porunca [privitoare la] Ceas este ca o clipire din ochi sau chiar şi mai scurtă.” (<ref>Coran, sura An-Nahl: 77</ref>) | ||
</ | |||
'''A TREIA ÎNTREBARE''' | |||
Fostul dușman care acum a devenit prieten și care a aflat adevărul a spus: „Filosofii, care s-au evidențiat în zilele noastre, susțin că nimic nu poate fi creat din neant și nu poate trece în non-existență un lucru existent; numai compunerea și descompunere fac să funcționeze fabrica Universului.” | |||
'''Răspunsul:''' De vreme ce majoritatea filosofilor, care nu privesc lucrurile și evenimentele prin lumina Coranului, ci le privesc prin intermediul Naturii și cauzelor, ei văd crearea și formarea ființelor vii a fi atât de dificilă încât ajunge la nivelul de imposibilitate – după cum am dovedit mai sus. Aceștia se împart în două grupuri. | |||
''' | |||
Primul grup a abdicat rațiunea, care este exclusivă ființelor umane, și ca atare a decăzut mai jos decât animalele fără minte. A considerat că este mai ușor să nege existența Universului și chiar existența lor înșiși, decât să urmeze calea rătăcirii, care susține că Natura și cauzele au puterea de a crea. Drept urmare, au negat deopotrivă propria existență și Universul și astfel au coborât într-o ignoranță absolută. | |||
Al doilea grup a văzut că în calea rătăcirii, în ceea ce privește considerarea cauzelor și a Naturii ca fiind creatoare, până și crearea unei muște și chiar a unei semințe necesită o greutate absolută și implică o putere peste limitele rațiunii. Prin urmare, ei au fost obligați să nege actul creației și să spună: „Nimic nu poate să existe din neant.” Au considerat inexistența ca fiind imposibilă și au declarat: „Ceea ce există nu poate trece în inexistență.” Ei și-au imaginat o situație în care răspândirea și adunarea apar prin mișcări ale particulelor și prin vânturile întâmplării.” | |||
Acum, vino și privește-i pe cei care se consideră cei mai inteligenți oameni, dar sunt la cel mai de jos nivel al ignoranței și a prostiei! Și ia aminte cât de mult i-a înjosit rătăcirea pe aceștia! | |||
Oare cum este posibil să excluzi existența unui lucru din Puterea cea Absolută, care face să existe simultan patru sute de mii de specii pe fața Pământului, Care a creat cerurile și Pământul în șase zile și Care ridică în fiecare primăvară, în șase săptămâni, sub privirile omului și a auzului lui, o lume vie formată din plante și animale, ale căror perfecțiune și înțelepciune sunt mai revelante decât însuși întregul Univers? Cum se poate exclude din aceasta, crearea celor existente în știința Celui Absolut, ale căror planuri și măsuri au fost stabilite în sfera unei Științe a Lui și apoi au fost create cu o ușurință absolută și care dezvăluie, prin folosirea unei substanțe chimice, o scriere ce nu se putea vedea? Oare excluderea din acea Putere Veșnică a dăruirii unei înfățișări externe celor existente în știința Lui, și care sunt de fapt inexistente în realitate, și negarea existenței însăși, nu este o prostie și o ignoranță mai mare decât prostia și ignoranța filosofilor din primul grup? | |||
Acești nefericiți, care nu au nicio putere și nu dispun de nimic altceva decât de o voință limitată și au sufletul îngâmfat precum cel al faraonilor, pentru că nu pot anihila nimic, nici nu pot crea ceva din nimic – nici măcar o particulă minusculă – și mai mult, faptul că Natura și cauzele în care ei se încred sunt neputincioase și nu le este în puterea lor crearea din neant, îi vedem că declară: „Nimic nu poate exista din neant, nici ceea ce există nu poate să dispară.” Mai mult aceștia vor să generalizeze această lege eronată și greșită până și în ceea ce-L privește pe Cel cu Putere Absolută. | |||
Într-adevăr, Cel Atotputernic, Posesor al Gloriei, creează în două feluri: | |||
'''Primul este crearea''' din neant, care nu exista înainte și care nu are seamăn. Înseamnă că El creează lucrurile din nonexistență și creează totul necesar pentru ele, de asemenea din nimic, și le dă aceste necesități în posesie. | |||
'''Al doilea este crearea prin crearea propriu-zisă,''' ca artă. Înseamnă că El creează anumite ființe din elementele Universului pentru a demonstra frânturi subtile din Perfecțiunea Înțelepciunii Sale și din multiplele Manifestări ale Numelor Sale și trimite particule și materie, care ascultă de fiecare ordin al Său, către aceste ființe, prin legea înzestrării, și folosește aceste particule în acestea. | |||
Da, Cel Atotputernic creează în două feluri, atât din nimic, cât și prin aducerea laolaltă a celor deja existente. Pentru a anihila ceea ce există și pentru a face să existe ceea ce nu există, pentru El este o lege care este extrem de ușoară, universală și constantă. Acela care se împotrivește Puterii creatoare din nonexistență, Care creează primăvara trei sute de mii de feluri de creaturi și vietăți, dându-le înfățișări, însușiri și Care le înzestrează cu toate condițiile și stările lor, cu excepția particulelor din ele și care spune: „El nu poate crea ceva inexistent.”, ar trebui practic să nu existe! | |||
Acela care a renunțat la conceptele naturaliste și care a luat calea Adevărului spune: „Slava și mulțumirea fie a lui Allah, Cel Atotputernic, de atâtea ori câte particule a făcut să existe, am ajuns la credința deplină. Am fost salvat de iluzie și rătăcire. Nu mai am nicio urmă de îndoială.” | |||
اَل۟حَم۟دُ لِلّٰهِ عَلٰى دٖينِ ال۟اِس۟لَامِ وَ كَمَالِ ال۟اٖيمَانِ | اَل۟حَم۟دُ لِلّٰهِ عَلٰى دٖينِ ال۟اِس۟لَامِ وَ كَمَالِ ال۟اٖيمَانِ | ||
Lauda fie a lui Allah pentru religia islamică și credința deplină! | |||
سُب۟حَانَكَ لَا عِل۟مَ لَنَٓا اِلَّا مَا عَلَّم۟تَنَٓا اِنَّكَ اَن۟تَ ال۟عَلٖيمُ ال۟حَكٖيمُ | سُب۟حَانَكَ لَا عِل۟مَ لَنَٓا اِلَّا مَا عَلَّم۟تَنَٓا اِنَّكَ اَن۟تَ ال۟عَلٖيمُ ال۟حَكٖيمُ | ||
</ | |||
„Mărire Ţie! Nu avem ştire decât de ceea ce Tu ne ai învăţat, căci Tu eşti Atoateştiutor [şi] Înţelept” [Al ’Alim, Al Hakim].” (<ref>Coran, Sura Al-Baqara: 32</ref>) | |||
düzenleme