Yedinci Söz/ro

Dacă dorești să înțelegi cât de valoroase sunt cele două taine din versetul: آمَنْتُ بِاللّٰهِ وبِالْيَوْمِ الْآخِرِ "Eu cred în Allah și în Ziua de Apoi”, - care rezolvă secretul ascuns al universului și deschide ușa fericirii pentru spiritul uman, dacă vrei să știi cât de folositoare și de vindecătoare sunt cele două medicamente - încrederea în Creator cu răbdare și implorarea și adresarea de rugi cu smerenie și mulțumire către Înzestrătorul său-, dacă vrei să știi că ascultarea Coranului, conformarea la învățăturile sale, efectuarea rugăciunilor prescrise precum și renunțarea la păcatele majore sunt bilete importante, valoroase și strălucitoare, și dacă vrei să știi că ele reprezintă provizii pentru Lumea de Apoi și lumină pentru mormânt, atunci ascultă și acordă atenție acestei pilde:

Odată un soldat aflat pe câmpul de luptă și de examinare s-a aflat în fața unei situații îngrozitoare de câștig și pierdere, după cum urmează:

El a fost rănit, având două răni foarte adânci, atât în stânga cât și în partea dreaptă, iar în spatele lui era un leu imens care aștepta să-l atace. În fața lui era o spânzurătoare, care îi spânzura pe toți cei dragi lui. Îl aștepta și pe el. Ba mai mult, trebuia să pornească la un drum lung, căci fusese exilat. Lăsat în această situație lipsită de soluții, în timp ce își pierduse orice speranță, din partea dreaptă apăru o persoană cu fața luminoasă, iubitoare de bine, precum Khidr(), care i-a spus:

”Nu deznădăjdui! Îți voi spune două secrete apoi te voi învăța. Dacă le vei folosi bine, leul va deveni un cal care te va sluji, iar spânzurătoarea se va transforma într-un leagăn pentru plăcerea și bucuria ta. De asemenea, îți voi da și două medicamente. Dacă le folosești bine, cele două răni urât mirositoare se vor transforma în două flori frumoase denumite trandafirii frumos mirositori ai lui Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mai mult, îți voi da și un bilet. Cu acesta vei putea face călătoria unui an într-o zi, ca și cum ai zbura. Și, dacă nu mă crezi, poți experimenta puțin și vei înțelege că este adevărat.”

Într-adevăr a experimentat puțin și a dovedit că este adevărat.

Așa este, eu, adică acel Said neputincios, afirm că este adevărat. Pentru că am experimentat puțin și am văzut că este adevărat.

Deodată, din partea stângă a venit un om depravat, precum Satana, bețiv, înșelător, aducând cu el podoabe, multe ornamentate, fantezii și băuturi îmbătătoare și oprindu-se în fața lui i-a spus:

”Hei, prietene! Vino să ne îmbătăm și să ne distrăm împreună! Să ne uităm la fețele acestor fete frumoase! Și să ascultăm această muzică plăcută! Și să mâncăm din aceste mâncăruri delicioase!”

Întrebare: Ha ha!... Ce spui de citești în șoaptă?

Răspuns: Un secret.

– Lasă-te de aceste lucruri fără noimă!... Să nu ne stricăm cheful.

Întrebare: Ha! Ce ai în mâini?

Răspuns: Un medicament.

– Aruncă-l. Ești sănătos. Ce ai? Este timpul pentru aplauze.

Întrebare: Ha! Ce este acea foaie cu cinci semne pe ea?

Răspuns: Un bilet. Un certificat de posesiuni.

– ”Rupe-l. Ce ne trebuie nouă o călătorie pe așa o vreme frumoasă de primăvară”, a spus. A încercat să-l convingă prin toate trucurile. Până când acel om deznădăjduit a început să se încline puțin spre el. Da, omul se poate înșela. Și eu am fost păcălit de un astfel de înșelător.

Dintr-o dată, din partea dreaptă s-a auzit un zgomot precum fulgerul, care a spus: ”Să nu cumva să te lași păcălit! Și spune-i acelui înșelător: „Dacă poți să ucizi leul din spatele meu, să anulezi spânzurătoarea din fața mea, să-mi vindeci rănile din stânga și din dreapta, să oprești călătoria pe care o am de făcut, să găsești o soluție la toate acestea, arată-le, să vedem, fă-le! Atunci poți să-mi spui: Vino să ne distrăm! Dacă nu poți să faci acestea, atunci taci, o, prostănacule! Să dăm ascultare la ceea ce are de spus acel om trimis din Cer, asemenea lui Khidr (Pacea fie asupra sa!)”.

Privește, o, sufletul meu care ai râs în tinerețe și acum plângi de râsul tău! Să știi!... Acel soldat neputincios ești tu și omenirea. Leul reprezintă soarta. Spânzurătoarea reprezintă moartea, sfârșitul și despărțirea, astfel încât, odată cu schimbarea zilei și a nopții, fiecare prieten își ia rămas bun și se pierde. Iar cele două răni, una este slăbiciunea omenească, fără limite și deranjantă, iar cealaltă este sărăcia omenească, dureroasă și fără sfârșit. Exilul și drumeția reprezintă lunga călătorie a examinării, care trece prin lumea spiritelor, prin pântec și din copilărie până la bătrânețe, prin lumea mormântului și lumea intermediară (Berzah), înviere și prin trecerea peste Pod (Sirat).

Ve o iki tılsım ise Cenab-ı Hakk’a iman ve âhirete imandır. Evet, şu kudsî tılsım ile ölüm; insan-ı mü’mini, zindan-ı dünyadan bostan-ı cinana, huzur-u Rahman’a götüren bir musahhar at ve burak suretini alır. Onun içindir ki ölümün hakikatini gören kâmil insanlar, ölümü sevmişler, daha ölüm gelmeden ölmek istemişler. Hem zeval ve firak, memat ve vefat ve darağacı olan mürur-u zaman, o iman tılsımı ile Sâni’-i Zülcelal’in taze taze, renk renk, çeşit çeşit mu’cizat-ı nakşını, havârık-ı kudretini, tecelliyat-ı rahmetini, kemal-i lezzetle seyir ve temaşaya vasıta suretini alır. Evet, güneşin nurundaki renkleri gösteren âyinelerin tebeddül edip tazelenmesi ve sinema perdelerinin değişmesi, daha hoş daha güzel manzaralar teşkil eder.

Ve o iki ilaç ise biri sabır ile tevekküldür. Hâlık’ının kudretine istinad, hikmetine itimattır. Öyle mi? Evet, emr-i كُنْ فَيَكُونُ e mâlik bir Sultan-ı Cihan’a acz tezkeresiyle istinad eden bir adamın ne pervası olabilir? Zira en müthiş bir musibet karşısında    اِنَّا لِلّٰهِ وَ اِنَّٓا اِلَيْهِ رَاجِعُونَ deyip itminan-ı kalp ile Rabb-i Rahîm’ine itimat eder. Evet ârif-i billah, aczden, mehafetullahtan telezzüz eder. Evet, havfta lezzet vardır. Eğer bir yaşındaki bir çocuğun aklı bulunsa ve ondan sual edilse: “En leziz ve en tatlı haletin nedir?” Belki diyecek: “Aczimi, zaafımı anlayıp validemin tatlı tokadından korkarak yine validemin şefkatli sinesine sığındığım halettir.” Halbuki bütün validelerin şefkatleri ancak bir lem’a-i tecelli-i rahmettir. Onun içindir ki kâmil insanlar, aczde ve havfullahta öyle bir lezzet bulmuşlar ki kendi havl ve kuvvetlerinden şiddetle teberri edip Allah’a acz ile sığınmışlar. Aczi ve havfı, kendilerine şefaatçi yapmışlar.

Diğer ilaç ise şükür ve kanaat ile talep ve dua ve Rezzak-ı Rahîm’in rahmetine itimattır. Öyle mi? Evet, bütün yeryüzünü bir sofra-i nimet eden ve bahar mevsimini bir çiçek destesi yapan ve o sofranın yanına koyan ve üstüne serpen bir Cevvad-ı Kerîm’in misafirine fakr u ihtiyaç, nasıl elîm ve ağır olabilir? Belki fakr u ihtiyacı, hoş bir iştiha suretini alır. İştiha gibi fakrın tezyidine çalışır. Onun içindir ki kâmil insanlar, fakr ile fahretmişler. Sakın yanlış anlama! Allah’a karşı fakrını hissedip yalvarmak demektir. Yoksa fakrını halka gösterip dilencilik vaziyetini almak demek değildir.

Ve o bilet, senet ise başta namaz olarak eda-i feraiz ve terk-i kebairdir. Öyle mi? Evet, bütün ehl-i ihtisas ve müşahedenin ve bütün ehl-i zevk ve keşfin ittifakıyla o uzun ve karanlıklı ebedü’l-âbâd yolunda zâd u zahîre, ışık ve burak ancak Kur’an’ın evamirini imtisal ve nevahisinden içtinab ile elde edilebilir. Yoksa fen ve felsefe, sanat ve hikmet, o yolda beş para etmez. Onların ışıkları, kabrin kapısına kadardır.

İşte ey tembel nefsim! Beş vakit namazı kılmak, yedi kebairi terk etmek, ne kadar az ve rahat ve hafiftir. Neticesi ve meyvesi ve faydası ne kadar çok, mühim ve büyük olduğunu, aklın varsa bozulmamış ise anlarsın. Ve fısk ve sefahete seni teşvik eden şeytana ve o adama dersin:

Eğer ölümü öldürüp zevali dünyadan izale etmek ve aczi ve fakrı, beşerden kaldırıp kabir kapısını kapamak çaresi varsa söyle dinleyelim. Yoksa sus. Kâinat mescid-i kebirinde Kur’an kâinatı okuyor. Onu dinleyelim. O nur ile nurlanalım, hidayetiyle amel edelim ve onu vird-i zeban edelim.

Evet, söz odur ve ona derler. Hak olup Hak’tan gelip Hak diyen ve hakikati gösteren ve nurani hikmeti neşreden odur.

اَللّٰهُمَّ نَوِّرْ قُلُوبَنَا بِنُورِ الْاِيمَانِ وَالْقُرْآنِ اَللّٰهُمَّ اَغْنِنَا بِالْاِفْتِقَارِ اِلَيْكَ وَلَاتُفْقِرْنَا بِالْاِسْتِغْنَاءِ عَنْكَ تَبَرَّاْنَا اِلَيْكَ مِنْ حَوْلِنَا وَقُوَّتِنَا وَالْتَجَئْنَا اِلٰى حَوْلِكَ وَقُوَّتِكَ فَاجْعَلْنَا مِنَ الْمُتَوَكِّلِينَ عَلَيْكَ وَلَا تَكِلْنَا اِلٰى اَنْفُسِنَا وَاحْفَظْنَا بِحِفْظِكَ وَارْحَمْنَا وَارْحَمِ الْمُؤْمِنِينَ وَالْمُؤْمِنَاتِ وَصَلِّ وَسَلِّمْ عَلٰى سَيِّدِنَا مُحَمَّدٍ عَبْدِكَ وَنَبِيِّكَ وَصَفِيِّكَ وَخَلِيلِكَ وَجَمَالِ مُلْكِكَ وَمَلِيكِ صُنْعِكَ وَعَيْنِ عِنَايَتِكَ وَشَمْسِ هِدَايَتِكَ وَلِسَانِ حُجَّتِكَ وَمِثَالِ رَحْمَتِكَ وَنُورِ خَلْقِكَ وَشَرَفِ مَوْجُودَاتِكَ وَسِرَاجِ وَحْدَتِكَ فِي كَثْرَةِ مَخْلُوقَاتِكَ وَكَاشِفِ طِلْسِمِ كَائِنَاتِكَ وَدَلَّالِ سَلْطَنَةِ رُبُوبِيَّتِكَ وَمُبَلِّغِ مَرْضِيَّاتِكَ وَمُعَرِّفِ كُنُوزِ اَسْمَائِكَ وَمُعَلِّمِ عِبَادِكَ وَتَرْجُمَانِ آيَاتِكَ وَمِرْآةِ جَمَالِ رُبُوبِيَّتِكَ وَمَدَارِ شُهُودِكَ وَاِشْهَادِكَ وَحَبِيبِكَ وَرَسُولِكَ الَّذِي اَرْسَلْتَهُ رَحْمَةً لِلْعَالَمِينَ وَعَلٰى آلِهِ وَصَحْبِهِ اَجْمَعِينَ وَعَلٰى اِخْوَانِهِ مِنَ النَّبِيِّينَ وَالْمُرْسَلِينَ وَعَلٰى مَلٰئِكَتِكَ الْمُقَرَّبِينَ وَعَلٰى عِبَادِكَ الصَّالِحِينَ آمِينَ

---

Altıncı Söz ⇐ | Sözler | ⇒ Sekizinci Söz

---