Al șaptelea cuvânt
Dacă dorești să înțelegi cât de valoroase sunt cele două taine din versetul: آمَنْتُ بِاللّٰهِ وبِالْيَوْمِ الْآخِرِ "Eu cred în Allah și în Ziua de Apoi”, - care rezolvă secretul ascuns al universului și deschide ușa fericirii pentru spiritul uman, dacă vrei să știi cât de folositoare și de vindecătoare sunt cele două medicamente - încrederea în Creator cu răbdare și implorarea și adresarea de rugi cu smerenie și mulțumire către Înzestrătorul său-, dacă vrei să știi că ascultarea Coranului, conformarea la învățăturile sale, efectuarea rugăciunilor prescrise precum și renunțarea la păcatele majore sunt bilete importante, valoroase și strălucitoare, și dacă vrei să știi că ele reprezintă provizii pentru Lumea de Apoi și lumină pentru mormânt, atunci ascultă și acordă atenție acestei pilde:
Odată un soldat aflat pe câmpul de luptă și de examinare s-a aflat în fața unei situații îngrozitoare de câștig și pierdere, după cum urmează:
El a fost rănit, având două răni foarte adânci, atât în stânga cât și în partea dreaptă, iar în spatele lui era un leu imens care aștepta să-l atace. În fața lui era o spânzurătoare, care îi spânzura pe toți cei dragi lui. Îl aștepta și pe el. Ba mai mult, trebuia să pornească la un drum lung, căci fusese exilat. Lăsat în această situație lipsită de soluții, în timp ce își pierduse orice speranță, din partea dreaptă apăru o persoană cu fața luminoasă, iubitoare de bine, precum Khidr([1]), care i-a spus:
”Nu deznădăjdui! Îți voi spune două secrete apoi te voi învăța. Dacă le vei folosi bine, leul va deveni un cal care te va sluji, iar spânzurătoarea se va transforma într-un leagăn pentru plăcerea și bucuria ta. De asemenea, îți voi da și două medicamente. Dacă le folosești bine, cele două răni urât mirositoare se vor transforma în două flori frumoase denumite trandafirii frumos mirositori ai lui Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mai mult, îți voi da și un bilet. Cu acesta vei putea face călătoria unui an într-o zi, ca și cum ai zbura. Și, dacă nu mă crezi, poți experimenta puțin și vei înțelege că este adevărat.”
Într-adevăr a experimentat puțin și a dovedit că este adevărat.
Așa este, eu, adică acel Said neputincios, afirm că este adevărat. Pentru că am experimentat puțin și am văzut că este adevărat.
Deodată, din partea stângă a venit un om depravat, precum Satana, bețiv, înșelător, aducând cu el podoabe, multe ornamentate, fantezii și băuturi îmbătătoare și oprindu-se în fața lui i-a spus:
”Hei, prietene! Vino să ne îmbătăm și să ne distrăm împreună! Să ne uităm la fețele acestor fete frumoase! Și să ascultăm această muzică plăcută! Și să mâncăm din aceste mâncăruri delicioase!”
Întrebare: Ha ha!... Ce spui de citești în șoaptă?
Răspuns: Un secret.
– Lasă-te de aceste lucruri fără noimă!... Să nu ne stricăm cheful.
Întrebare: Ha! Ce ai în mâini?
Răspuns: Un medicament.
– Aruncă-l. Ești sănătos. Ce ai? Este timpul pentru aplauze.
Întrebare: Ha! Ce este acea foaie cu cinci semne pe ea?
Răspuns: Un bilet. Un certificat de posesiuni.
– ”Rupe-l. Ce ne trebuie nouă o călătorie pe așa o vreme frumoasă de primăvară”, a spus. A încercat să-l convingă prin toate trucurile. Până când acel om deznădăjduit a început să se încline puțin spre el. Da, omul se poate înșela. Și eu am fost păcălit de un astfel de înșelător.
Dintr-o dată, din partea dreaptă s-a auzit un zgomot precum fulgerul, care a spus: ”Să nu cumva să te lași păcălit! Și spune-i acelui înșelător: „Dacă poți să ucizi leul din spatele meu, să anulezi spânzurătoarea din fața mea, să-mi vindeci rănile din stânga și din dreapta, să oprești călătoria pe care o am de făcut, să găsești o soluție la toate acestea, arată-le, să vedem, fă-le! Atunci poți să-mi spui: Vino să ne distrăm! Dacă nu poți să faci acestea, atunci taci, o, prostănacule! Să dăm ascultare la ceea ce are de spus acel om trimis din Cer, asemenea lui Khidr (Pacea fie asupra sa!)”.
Privește, o, sufletul meu care ai râs în tinerețe și acum plângi de râsul tău! Să știi!... Acel soldat neputincios ești tu și omenirea. Leul reprezintă soarta. Spânzurătoarea reprezintă moartea, sfârșitul și despărțirea, astfel încât, odată cu schimbarea zilei și a nopții, fiecare prieten își ia rămas bun și se pierde. Iar cele două răni, una este slăbiciunea omenească, fără limite și deranjantă, iar cealaltă este sărăcia omenească, dureroasă și fără sfârșit. Exilul și drumeția reprezintă lunga călătorie a examinării, care trece prin lumea spiritelor, prin pântec și din copilărie până la bătrânețe, prin lumea mormântului și lumea intermediară (Berzah), înviere și prin trecerea peste Pod (Sirat).
Cât despre cele două taine, ele sunt credința în Allah și credința în Ziua de Apoi. Într-adevăr, moartea împreună cu acele taine sacre ia forma unui cal supus ție și a unui burak([2]) care duce dreptcredinciosul din închisoarea acestei lumi în grădinile Paradisului și la fericirea divină. Și aceasta pentru că oamenii care au credința completă, după ce au văzut adevărul morții, au iubit-o. Dinainte de a-i ajunge moartea, au dorit să moară.
Și prin taina credinței în Allah, trecerea timpului (care este și declin și separare, și moarte și spânzurătoare) ia formă de mijlocire, de observare și de contemplare, cu plăcere perfectă, la minunile proaspete, multicolore și diferite ale Creatorului ei Măreț, la broderiile minunate ale Puterii Sale și la manifestările Milei Sale. Este adevărat, atunci când oglinzile care reflectă culorile luminii soarelui sunt schimbate și reînnoite și când imaginile filmului sunt schimbate, se formează scene mai plăcute și mai frumoase.
Unul dintre cele două medicamente este încrederea, răbdarea. Să te bazezi pe Puterea Creatorului și să ai încrederea în înțelepciunea Lui. Nu-i așa?
Așa este. Cum poate să mai simtă frică omul care se bazează, având în posesie biletul neputinței, pe Stăpânul Lumii, Posesorul comenzii: كُنْ فَيَكُونُ ”Fii. Și este!”(Kaynak hatası: Geçersiz <ref> etiketi; isimsiz ref içeriği olmalı). Căci el, în momentul celei mai grele situații, se bazează, cu liniște sufletească, pe Domnul Cel Îndurător, spunând: اِنَّا لِلّٰهِ وَ اِنَّٓا اِلَيْهِ رَاجِعُونَ ”Noi suntem ai lui Allah, și noi la El ne întoarcem!”([3]). Într-adevăr, un om care-L cunoaște pe Allah simte plăcere în neputință, în frica față de Allah. Da, există plăcere în frică. Dacă un copil de un an ar avea suficientă ințeligență și i s-ar adresa întrebarea:
”Ce este cel mai gustos și mai dulce pentru tine?” Poate va spune: ”Să-mi înțeleg neputința și slăbiciunea și, fiindu-mi frică de lovitura dulce a mamei, să mă refugiez la pieptul ei blând.” Dar compasiunea tuturor mamelor este o manifestare strălucitoare a Milei Divine. Și asta din cauză că oamenii înțelepți au găsit o așa dulceață în neputință și în frica față de Allah, încât se delasă de orice putere și forță și se refugiază la Allah, prin neputința lor. Ei au făcut din frică și neputință un mijlocitor pentru ei.
Cel de-al doilea medicament este implorarea și ruga, prin aducerea de mulțumiri și convingere, și bazarea pe milostenia Înzestrătorului Îndurător. Nu-i așa? Așa este, cum poate sărăcia și nevoia să fie dureroase și grele pentru un musafir al Celui Generos, Magnific, Cel care face toată suprafața pământului o masă a binecuvântărilor și face din primăvară o grădină de flori, pe care o așează pe acea masă? Poate că sărăcia și nevoia iau forma unei pofte plăcute. Va munci să-și crească sărăcia, precum își crește apetitul. Și asta pentru că oamenii înțelepți se mândresc cu sărăcia. (Să nu mă înțelegeți greșit! Aceasta înseamnă să-ți dai seama de sărăcia omului înaintea lui Allah și să-L implori pe El și nu să te mândrești cu sărăcia și să apari în fața oamenilor, sub forma unui cerșetor).
Cât despre bilet și dovadă, acestea sunt îndeplinirea obligațiilor religioase și în primul rând a rugăciunilor și delăsarea păcatelor majore.
Nu-i așa?
Așa este! Conform consemnului tuturor specialiștilor, a martorilor și a celor care au deslușit și au trăit tainele vieții este cert că proviziile și armamentul, lumina și strălucirea în drumul cel lung și întunecos spre eternitate nu pot fi dobândite decât prin conformarea la legile prescrise de Coran și oprirea de la cele înterzise de el.
În caz contrar, arta și filosofia, știința și averea nu valorează nimic pe acest drum. Luminile lor ajung până la ușa mormântului.
Privește, o, sufletul meu leneș!
Cât de simple și cât de ușoare pot fi îndeplinirea celor cinci rugăciuni obligatorii și delăsarea celor șapte păcate mari! Rezultatul, roadele și foloasele lor sunt multe, mari și importante. Dacă ai minte și dacă nu ți-a fost perturbată, le poți înțelege. Și spune diavolului și acelui om care te încurajează să faci stricăciune și desfrâu:
Eğer ölümü öldürüp zevali dünyadan izale etmek ve aczi ve fakrı, beşerden kaldırıp kabir kapısını kapamak çaresi varsa söyle dinleyelim. Yoksa sus. Kâinat mescid-i kebirinde Kur’an kâinatı okuyor. Onu dinleyelim. O nur ile nurlanalım, hidayetiyle amel edelim ve onu vird-i zeban edelim.
Evet, söz odur ve ona derler. Hak olup Hak’tan gelip Hak diyen ve hakikati gösteren ve nurani hikmeti neşreden odur.
اَللّٰهُمَّ نَوِّرْ قُلُوبَنَا بِنُورِ الْاِيمَانِ وَالْقُرْآنِ اَللّٰهُمَّ اَغْنِنَا بِالْاِفْتِقَارِ اِلَيْكَ وَلَاتُفْقِرْنَا بِالْاِسْتِغْنَاءِ عَنْكَ تَبَرَّاْنَا اِلَيْكَ مِنْ حَوْلِنَا وَقُوَّتِنَا وَالْتَجَئْنَا اِلٰى حَوْلِكَ وَقُوَّتِكَ فَاجْعَلْنَا مِنَ الْمُتَوَكِّلِينَ عَلَيْكَ وَلَا تَكِلْنَا اِلٰى اَنْفُسِنَا وَاحْفَظْنَا بِحِفْظِكَ وَارْحَمْنَا وَارْحَمِ الْمُؤْمِنِينَ وَالْمُؤْمِنَاتِ وَصَلِّ وَسَلِّمْ عَلٰى سَيِّدِنَا مُحَمَّدٍ عَبْدِكَ وَنَبِيِّكَ وَصَفِيِّكَ وَخَلِيلِكَ وَجَمَالِ مُلْكِكَ وَمَلِيكِ صُنْعِكَ وَعَيْنِ عِنَايَتِكَ وَشَمْسِ هِدَايَتِكَ وَلِسَانِ حُجَّتِكَ وَمِثَالِ رَحْمَتِكَ وَنُورِ خَلْقِكَ وَشَرَفِ مَوْجُودَاتِكَ وَسِرَاجِ وَحْدَتِكَ فِي كَثْرَةِ مَخْلُوقَاتِكَ وَكَاشِفِ طِلْسِمِ كَائِنَاتِكَ وَدَلَّالِ سَلْطَنَةِ رُبُوبِيَّتِكَ وَمُبَلِّغِ مَرْضِيَّاتِكَ وَمُعَرِّفِ كُنُوزِ اَسْمَائِكَ وَمُعَلِّمِ عِبَادِكَ وَتَرْجُمَانِ آيَاتِكَ وَمِرْآةِ جَمَالِ رُبُوبِيَّتِكَ وَمَدَارِ شُهُودِكَ وَاِشْهَادِكَ وَحَبِيبِكَ وَرَسُولِكَ الَّذِي اَرْسَلْتَهُ رَحْمَةً لِلْعَالَمِينَ وَعَلٰى آلِهِ وَصَحْبِهِ اَجْمَعِينَ وَعَلٰى اِخْوَانِهِ مِنَ النَّبِيِّينَ وَالْمُرْسَلِينَ وَعَلٰى مَلٰئِكَتِكَ الْمُقَرَّبِينَ وَعَلٰى عِبَادِكَ الصَّالِحِينَ آمِينَ
- ↑ Omul înțelept menționat în sura Al-Kahf, trimis de Allah la profetul Moise (Pacea fie asupra sa!) pentru a-l înveța ceea ce nu știa.
- ↑ Un animal supranatural, ce are mărimea între cal și măgar. Acest animal a fost trimis de Allah pentru a-l conduce pe profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din Mekka până la Moscheia Al-Aksa din Ierusalim, într-un timp foarte scurt.
- ↑ Coran, Sura Al-Baqara: 156