Al patrulea cuvânt
بِسْمِ اللّٰهِ الرَّحْمٰنِ الرَّحِيمِ
Bismillahir-Rahmanir-Rahim
(În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)
اَلصَّلَاةُ عِمَادُ الدّٖينِ
”Rugăciunea este stâlpul religiei”.
Dacă vrei să înțelegi, cu aceeași certitudine cu care doi plus doi fac patru, cât de valoroasă și cât de importantă este rugăciunea și cât de ieftină și cu cât de puțină cheltuială este câștigată și cât de naiv și de dăunător poate fi omul care o neglijează, ascultă cu atenție următoarea pildă și privește...
Odată, un conducător măreț le-a dat celor doi servitori ai săi câte douăzeci și patru de monede de aur și i-a trimis la o fermă frumoasă și privată, la o depărtare de două luni de mers, spunându-le: ”Folosiți acești bani pentru biletul de drum și cumpărați-vă ceea ce aveți nevoie acolo pentru locuit. La o zi distanță de mers se află o stație. Acolo există și căruță și vapor și tren și avion. Ele pot fi folosite în funcție de capitalul fiecăruia.”
După ce au ascultat, cei doi servitori au pornit la drum. Unul dintre ei care a fost norocos, și-a cheltuit până la stație o parte mică din bani. Dar, în această cheltuilă, a fost inclusă și o afacere atât de profitabilă încât l-a încântat pe stăpânul său, mărindu-și astfel capitatul de o mie de ori.
Cât despre celălalt servitor, de vreme ce era ghinionist și trântor, și-a cheltuit douăzeci și trei de bani de aur până la stație, pe jocuri de noroc și pe altele asemenea, rămânându-i un singur ban de aur. Prietenul lui i-a spus: ”Folosește acel ban pentru un bilet. Așa nu vei merge pe jos și nici nu vei muri de foame. Iar stăpânul nostru este generos; poate că va fi milostiv cu tine și îți va ierta greșelile. Te va sui într-un avion și vom ajunge la destinație într-o singură zi. Dacă nu, vei fi nevoit să mergi pe jos, prin deșert, singur și flămând, timp de două luni.”
Oare cel mai nepriceput om nu poate să înțeleagă cât de stupid, cât de dăunător și fără noroc este acela care, dacă din cauza încăpățânării, nu și-ar cheltui acel ultim ban de aur pentru un bilet, care este precum o cheie a unei comori, ci în schimb l-ar cheltui pentru vicii trecătoare?
O, tu, cel care nu-ți faci rugăciunile! Și, o, tu, suflet al meu, căruia nu-i place să se roage!
Acel conducător este Domnul Nostru, Stăpânul Nostru. Iar unul dintre cei doi servitori este dreptcrediniosul care își îndeplinește rugăciunile cu drag, iar celălalt este nepăsătorul care își neglijează rugăciunile. Cei douăzeci și patru de bani de aur reprezintă viața cu douăzeci și patru de ore dintr-o zi. Acea fermă privată este Paradisul. Iar acea stație este mormântul. Călătoria reprezintă drumul omului în mormânt, apoi învierea și apoi eternitatea. Oameni parcurg acest drum lung în diferite trepte, în funcție de faptele și puterea credinței lor. O parte din ei, datorită credinței lor puternice, parcurg o distanță de o mie de ani într-o zi, precum fulgerul. Iar alții parcurg o distanță de cincizeci de mii de ani într-o singură zi, cu repeziciunea imaginației. Coranul cel Măreț și Glorios evidențiază acest adevăr prin două versete. Acel bilet reprezintă rugăciunea. O singură oră este suficientă pentru a face cele cinci rugăciuni împreună cu luarea abluțiunii pentru ele.
Cât de nedrept și cât de dăunător poate să fie cu sufletul lui și cât de irațional poate să se manifeste un om care își petrece douăzeci și trei de ore pe zi pentru această lume efemeră și nu cheltuie nici măcar o oră pentru Viața veșnică de Apoi! Mai mult, poate rațiunea umană să înțeleagă un om care participă, împreună cu o mie de oameni, la un joc de noroc, cu jumătate din averea lui, cu toate că posibilitatea de câștig este de unu la o mie, apoi să nu dea a douăzecea patra parte pentru adevărata comoară a eternității, știind că posibilitatea de câștig este de nouăzeci și nouă la sută. Cel care se consideră un om rațional poate să înțeleagă cât de irațional, cât de neînțelept și cât de departe de logică este acest lucru!
Întrucât spiritul, inima și mintea simt o ușurare în timpul rugăciunii. Și nici măcar nu este ceva greu pentru corp.
Mai mult, cu o intenție sinceră, toate celelalte acțiuni de zi cu zi ale unui om care-și îndeplinește rugăciunea devin fapte de adorare. El poate astfel să-și transforme capitalul întregii vieți într-un câștig în Viața de Apoi și să-și transforme viața trecătoare într-un exemplu bun de urmat.