İçeriğe atla

Yirmi Üçüncü Söz/ro: Revizyonlar arasındaki fark

Yirmi Üçüncü Söz/ro (kaynağı gör)

06.55, 6 Kasım 2024 tarihindeki hâli

4.202 bayt eklendi ,  6 Kasım
"Apoi vede că un Posesor al Bogățiilor Absolute Își dezvăluie comorile și bogățiile nenumărate cu o generozitate absolută, iar el, lăudându-L și preamărindu-L, le dorește și le cere." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu
GörselVikimetin
("Omul are nevoie de majoritatea ființelor din univers și este legat de ele. Nevoile sale se întind în toate părțile lumii, iar dorințele lui se extind spre eternitate. Așa cum își dorește o floare, la fel își dorește și întreaga primăvară. La fel cum vrea o grădină, vrea de asemenea și Paradisul etern. Așa cum tânjește să-și revadă un prieten, la fel dorește să-L vadă pe Cel Frumos, Posesor al Măreției. Întocmai cum doreș..." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu)
("Apoi vede că un Posesor al Bogățiilor Absolute Își dezvăluie comorile și bogățiile nenumărate cu o generozitate absolută, iar el, lăudându-L și preamărindu-L, le dorește și le cere." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu)
 
(Aynı kullanıcının aradaki diğer 30 değişikliği gösterilmiyor)
147. satır: 147. satır:
Astfel, omul aflat în această poziție, nu-l poate adora cu adevărat decât pe Cel în mâinile căruia se află soarta tuturor lucrurilor, Cel care stăpânește întreaga existență, Cel care vede totul și este Omniprezent, care este Deasupra spațiului, liber de orice constrângere, mai presus de orice fel de greșeli și defecte, Cel Măreț, Atotputernic, Cel Îndurător, Cel cu Frumusețe Absolută, Cel Înțelept, Desăvârșitul, pentru că nevoile nesfârșite ale omului nu pot fi îndeplinite decât de Cel care posedă o știință fără limite și o putere nemărginită. Așadar, El este Singurul care merită adorarea.
Astfel, omul aflat în această poziție, nu-l poate adora cu adevărat decât pe Cel în mâinile căruia se află soarta tuturor lucrurilor, Cel care stăpânește întreaga existență, Cel care vede totul și este Omniprezent, care este Deasupra spațiului, liber de orice constrângere, mai presus de orice fel de greșeli și defecte, Cel Măreț, Atotputernic, Cel Îndurător, Cel cu Frumusețe Absolută, Cel Înțelept, Desăvârșitul, pentru că nevoile nesfârșite ale omului nu pot fi îndeplinite decât de Cel care posedă o știință fără limite și o putere nemărginită. Așadar, El este Singurul care merită adorarea.


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Privește, o, omule! Dacă ești slujitorul Lui, poți câștiga un statut superior celorlalte creaturi. Dar dacă refuzi să-L venerezi, vei deveni un sclav decăzut în dizgrația neputinței. Dacă te bazezi pe ego-ul și puterea ta și abandonezi ruga și încrederea în El, te fălești și deviezi spre mândrie și lăudăroșenie, atunci vei decădea mai jos decât o albină sau o furnică în ceea ce privește bunătatea și creația, vei deveni mai neputincios decât un păianjen sau o muscă, iar în ceea ce privește răutatea și distrugerea, vei deveni mai greu decât un munte și mai dăunător decât ciuma.
İşte ey insan! Eğer yalnız ona abd olsan bütün mahlukat üstünde bir mevki kazanırsın. Eğer ubudiyetten istinkâf etsen âciz mahlukata zelil bir abd olursun. Eğer enaniyetine ve iktidarına güvenip tevekkül ve duayı bırakıp tekebbür ve davaya sapsan, o vakit iyilik ve icad cihetinde arı ve karıncadan daha aşağı, örümcek ve sinekten daha zayıf düşersin. Şer ve tahrip cihetinde dağdan daha ağır, taundan daha muzır olursun.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Într-adevăr, o, omule! Posezi două laturi!
Evet ey insan! Sende iki cihet var: Birisi, icad ve vücud ve hayır ve müsbet ve fiil cihetidir. Diğeri; tahrip, adem, şer, nefiy, infial cihetidir. Birinci cihet itibarıyla arıdan, serçeden aşağı; sinekten, örümcekten daha zayıfsın. İkinci cihet itibarıyla dağ, yer, göklerden geçersin. Onların çekindiği ve izhar-ı acz ettikleri bir yükü kaldırırsın. Onlardan daha geniş, daha büyük bir daire alırsın. Çünkü sen iyilik ve icad ettiğin vakit, yalnız vüs’atin nisbetinde, elin ulaşacak derecede, kuvvetin yetişecek mertebede iyilik ve icad edebilirsin. Eğer fenalık ve tahrip etsen, o vakit fenalığın tecavüz ve tahribin intişar eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
'''Prima latură''' este latura ta de creație, de existență, de bunătate, de statornicie și de acțiune, iar '''cealaltă''' este latura de distrugere, de a nu exista, de răutate, negativă și afectivă. În ceea ce privește prima latură, tu ești mai prejos decât o albină sau o vrabie și mai neputincios decât un păianjen sau o muscă. Iar în ceea ce privește a doua latură, tu poți depăși munții, pământul și cerurile. Tu poți căra o povară de care acestea fug și le provoacă o durere adevărată. Poți câștiga o sferă mai extinsă și mai vastă decât acestea. Pentru că, atunci când creezi ceva sau faci un lucru bun, poți să faci acest lucru numai până acolo unde poți ajunge cu mâna, sau poți atinge cu puterea bunătății și creativitatea ta. Iar dacă vrei să faci rău și să distrugi, atunci răutatea ta va copleși și distrugerea ta se va răspândi.
Mesela küfür; bir fenalıktır, bir tahriptir, bir adem-i tasdiktir. Fakat o tek seyyie; bütün kâinatın tahkirini ve bütün esma-i İlahiyenin tezyifini, bütün insaniyetin terzilini tazammun eder. Çünkü şu mevcudatın âlî bir makamı, ehemmiyetli bir vazifesi vardır. Zira onlar, mektubat-ı Rabbaniye ve meraya-yı Sübhaniye ve memurîn-i İlahiyedirler. Küfür ise onları âyinedarlık ve vazifedarlık ve manidarlık makamından düşürüp abesiyet ve tesadüfün oyuncağı derekesine ve zeval ve firakın tahribiyle çabuk bozulup değişen mevadd-ı fâniyeye ve ehemmiyetsizlik, kıymetsizlik, hiçlik mertebesine indirdiği gibi; bütün kâinatta ve mevcudatın âyinelerinde nakışları ve cilveleri ve cemalleri görünen esma-i İlahiyeyi inkâr ile tezyif eder. Ve insanlık denilen, bütün esma-i kudsiye-i İlahiyenin cilvelerini güzelce ilan eden bir kaside-i manzume-i hikmet ve bir şecere-i bâkiyenin cihazatını câmi’ çekirdek-misal bir mu’cize-i kudret-i bâhire ve emanet-i kübrayı uhdesine almakla yer, gök, dağa tefevvuk eden ve melâikeye karşı rüçhaniyet kazanan bir sahib-i mertebe-i hilafet-i arziyeyi; en zelil bir hayvan-ı fâni-i zâilden daha zelil, daha zayıf, daha âciz, daha fakir bir derekeye atar. Ve manasız, karmakarışık, çabuk bozulur bir âdi levha derekesine indirir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
De exemplu, necredința implică răutate, distrugere, lipsă de sinceritate. Mai mult, acel singur păcat implică o insultă la adresa întregului univers, o falsificare a tuturor Numelor Divine și o trădare a întregii omeniri. Pentru că, aceste ființe au o poziție înaltă și o îndatorire importantă. Pentru că, ele sunt niște scrisori, niște oglinzi și niște funcționari ai Divinității.
'''Elhasıl''', nefs-i emmare tahrip ve şer cihetinde nihayetsiz cinayet işleyebilir, fakat icad ve hayırda iktidarı pek azdır ve cüz’îdir. Evet, bir haneyi bir günde harap eder, yüz günde yapamaz. Lâkin eğer enaniyeti bıraksa, hayrı ve vücudu tevfik-i İlahiyeden istese, şer ve tahripten ve nefse itimattan vazgeçse, istiğfar ederek tam abd olsa o vakit يُبَدِّلُ اللّٰهُ سَيِّئَاتِهِم۟ حَسَنَاتٍ sırrına mazhar olur. Ondaki nihayetsiz kabiliyet-i şer, nihayetsiz kabiliyet-i hayra inkılab eder. Ahsen-i takvim kıymetini alır, a’lâ-yı illiyyîne çıkar.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Necredința le coboară pe ele de la rangul de oglinzi, funcționari oficiali și purtători de înțelesuri, la nivelul de inutilitate și simple jucării ale coincidenței. Și prin distrugerea morții și prin separare, îi înjosește la rangul de lucruri nesemnificative, de obiecte inutile și lipsite de valoare, sortite decăderii și descompunerii. Mai mult, prin negare, se insultă Numele Divine, ale căror inscripții, manifestări și frumuseți sunt observate în oglinzile tuturor creaturilor universului.
İşte ey gafil insan! Bak Cenab-ı Hakk’ın fazlına ve keremine! Seyyieyi bir iken bin yazmak, haseneyi bir yazmak veya hiç yazmamak adalet olduğu halde; bir seyyieyi bir yazar, bir haseneyi on, bazen yetmiş, bazen yedi yüz, bazen yedi bin yazar. Hem şu nükteden anla ki o müthiş cehenneme girmek ceza-yı ameldir, ayn-ı adildir. Fakat cennete girmek, mahz-ı fazıldır.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Necredința îl coboară pe cel care deține rangul de reprezentant al lui Allah pe pământ, care este o odă bine compusă a înțelepciunii, ce dezvăluie frumusețea Numelor divine în cel mai frumos mod și este un miracol evident al Puterii Divine precum o sămânță, ce conține toate însușirile unui copac etern și care, prin asumarea ”Responsabilității Supreme” crește pentru a fi mai înalt decât pământul, cerul și munții și câștigă astfel un rang superior îngerilor, la o poziție mai josnică și mai slabă, mai lipsită de putere decât cel mai neputincios și mai josnic animal. În plus îl decade la nivelul unui simplu portret, lipsit de sens, confuz și care se descompune rapid.
=== İKİNCİ NÜKTE ===
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
'''În concluzie:''' Sufletul poruncitor de rău, din punct de vedere al stricăciunii și răului, poate să comită crime nenumărate, dar în ceea ce privește creativitatea și bunătatea, puterea lui este extrem de mică și este parțială. Da, poate distruge o casă într-o zi, dar nu o poate reconstrui în o sută de zile.
İnsanda iki vecih var. Birisi, enaniyet cihetinde şu hayat-ı dünyeviyeye nâzırdır. Diğeri, ubudiyet cihetinde hayat-ı ebediyeye bakar.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dar dacă renunță la egoism și caută bunătatea și succesul de la Cel Divin și refuză răutatea, distrugerea și bazarea pe suflet și caută iertarea și devine un adevărat sclav al lui Allah, atunci va fi obiectul versetului: يُبَدِّلُ اللّٰهُ سَيِّئَاتِهِم۟ حَسَنَاتٍ "... acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune..." (<ref>Coran, Sura Al-Furqan: 70</ref>) Posibilitatea nelimitată a lui de a face rău se va transforma în posibilitatea nelimitată de a face bine. Va dobândi valoarea '''”Celei mai frumoase înfățișări”''' și va urca către cele mai mai înalte locuri.
Evvelki vecih itibarıyla öyle bir bîçare mahluktur ki sermayesi yalnız ihtiyardan bir şa’re (saç) gibi cüz’î bir cüz-i ihtiyarî ve iktidardan zayıf bir kesb ve hayattan çabuk söner bir şule ve ömürden çabuk geçer bir müddetçik ve mevcudiyetten çabuk çürür küçük bir cisimdir. O haliyle beraber kâinatın tabakatında serilmiş hadsiz envaın hesapsız efradından nazik, zayıf bir fert olarak bulunuyor.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Ia aminte, o, tu, omule nepăsător! Privește generozitatea și dărnicia Celui Atotputernic! Deși ar fi drept ca un păcat să se socotească cât o mie de păcate și o singură faptă bună să se socotească tot cât una sau deloc, El înregistrează un păcat ca unul singur și o faptă bună ca zece, câteodată ca șaptezeci, câteodată ca șapte sute și câteodată ca șapte mii. Așa că înțelege din această învățătură înțeleaptă că intrarea în acel Iad înfricoșător este ca pedeapsă pentru cele săvârșite, iar aceasta este însăși dreptatea, însă intrarea în Paradis este generozitate pură.
İkinci vecih itibarıyla ve bilhassa ubudiyete müteveccih acz ve fakr cihetinde pek büyük bir vüs’ati var, pek büyük bir ehemmiyeti bulunuyor. Çünkü Fâtır-ı Hakîm, insanın mahiyet-i maneviyesinde nihayetsiz azîm bir acz ve hadsiz cesîm bir fakr dercetmiştir. Tâ ki kudreti nihayetsiz bir Kadîr-i Rahîm ve gınası nihayetsiz bir Ganiyy-i Kerîm bir zatın hadsiz tecelliyatına câmi’ geniş bir âyine olsun.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
<span id="İKİNCİ_NÜKTE"></span>
Evet insan bir çekirdeğe benzer. Nasıl ki o çekirdeğe kudretten manevî ve ehemmiyetli cihazat ve kaderden ince ve kıymetli program verilmiş. Tâ ki toprak altında çalışıp, tâ o dar âlemden çıkıp, geniş olan hava âlemine girip, Hâlık’ından istidat lisanıyla bir ağaç olmasını isteyip kendine lâyık bir kemal bulsun.
=== A DOUA ÎNDRUMARE: ===
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Omul are două chipuri. '''Primul''' privește această lume, prin latura ego-ului său și '''celălalt''' privește Lumea de Apoi, prin latura adorării și a servitudinii față de Allah.
Eğer o çekirdek, sû-i mizacından dolayı ona verilen cihazat-ı maneviyeyi, toprak altında bazı mevadd-ı muzırrayı celbine sarf etse o dar yerde kısa bir zamanda faydasız tefessüh edip çürüyecektir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
În ceea ce privește primul chip, el este o creatură neputincioasă, al cărui capital se restrânge, la o voință asupra căreia are o putere parțială de alegere precum un fir de păr, la o putere cu capacitate limitată, la o viață cu o flacără care se stinge rapid, la o existență de o clipită care trece imediat și un corp mic care se descompune rapid. Aflându-se în această poziție, omul, este și un individ slab și sensibil printre toate creaturile nenumărate care au fost prezentate în nivelurile universului.
Eğer o çekirdek, o manevî cihazatını فَالِقُ ال۟حَبِّ وَالنَّوٰى nın emr-i tekvinîsini imtisal edip hüsn-ü istimal etse o dar âlemden çıkacak, meyvedar koca bir ağaç olmakla küçücük cüz’î hakikati ve ruh-u manevîsi, büyük bir hakikat-i külliye suretini alacaktır.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
În ceea ce privește al doilea chip și în special cel al slăbiciunii și a sărăciei ce se îndreaptă către adorare, omul este o ființă însemnată și cuprinzătoare. Aceasta deoarece Creatorul Preaînțelept a insinuat în natura omenească o infinită neputință și sărăcie, astfel încât el să fie o oglindă cuprinzătoare care reflectă manifestările nemărginite ale Milosteniei și Puterii Divine, dar și cele ale Bogăției și Dărniciei Lui.
İşte aynen onun gibi insanın mahiyetine, kudretten ehemmiyetli cihazat ve kaderden kıymetli programlar tevdi edilmiş. Eğer insan, şu dar âlem-i arzîde, hayat-ı dünyeviye toprağı altında o cihazat-ı maneviyesini nefsin hevesatına sarf etse bozulan çekirdek gibi bir cüz’î telezzüz için kısa bir ömürde, dar bir yerde ve sıkıntılı bir halde çürüyüp tefessüh ederek mes’uliyet-i maneviyeyi bedbaht ruhuna yüklenecek, şu dünyadan göçüp gidecektir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Într-adevăr, omul seamănă cu o sămânță. Așa cum acestei semințe i s-au dat niște unelte spirituale și importante din partea Puterii și un program delicat și valoros din partea Destinului Divin, tot așa ea poate lucra sub pământ, poate ieși din acea lume îngustă, poate intra în lumea vastă a aerului, poate să ceară Creatorului, prin limbajul dispoziției ei, să fie un copac și să găsească o perfecțiune demnă de ea.
Eğer o istidat çekirdeğini İslâmiyet suyu ile imanın ziyasıyla ubudiyet toprağı altında terbiye ederek evamir-i Kur’aniyeyi imtisal edip cihazat-ı maneviyesini hakiki gayelerine tevcih etse; elbette âlem-i misal ve berzahta dal ve budak verecek ve âlem-i âhiret ve cennette hadsiz kemalât ve nimetlere medar olacak bir şecere-i bâkiyenin ve bir hakikat-i daimenin cihazatına câmi’ kıymettar bir çekirdek ve revnaktar bir makine ve bu şecere-i kâinatın mübarek ve münevver bir meyvesi olacaktır.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dacă acea sămânță, din cauza unui temperament rău, folosește acele unelte spirituale pentru a atrage anumite substanțe dăunătoare din pământ, atunci ea va mucegăi și va putrezi fără rost în acea lume îngustă, într-un interval scurt.
'''Evet, hakiki terakki ise insana verilen kalp, sır, ruh, akıl hattâ hayal ve sair kuvvelerin hayat-ı ebediyeye yüzlerini çevirerek her biri kendine lâyık hususi bir vazife-i ubudiyet ile meşgul olmaktadır.''' Yoksa ehl-i dalaletin terakki zannettikleri, hayat-ı dünyeviyenin bütün inceliklerine girmek ve zevklerinin her çeşitlerini, hattâ en süflîsini tatmak için bütün letaifini ve kalp ve aklını nefs-i emmareye musahhar edip yardımcı verse; o terakki değil, sukuttur. Şu hakikati bir vakıa-i hayaliyede, şöyle bir temsilde gördüm ki:
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dar dacă acea sămânță folosește așa cum trebuie acele unelte spirituale, în conformitate cu comanda divină: فَالِقُ ال۟حَبِّ وَالنَّوٰى "Allah este Cel care face să se crape seminţele şi sâmburii." (<ref>Coran, Sura Al-’An’Am: 95</ref>) va ieși din acea lume îngustă și va deveni un copac măreț cu roade; natura ei plăpândă ajungând să ia forma unui adevăr mare și universal.
Ben büyük bir şehre giriyorum. Baktım ki o şehirde büyük saraylar var. Bazı sarayların kapısına bakıyorum, gayet şenlik, parlak bir tiyatro gibi nazar-ı dikkati celbeder, herkesi eğlendirir bir cazibedarlık vardı. Dikkat ettim ki o sarayın efendisi kapıya gelmiş, it ile oynuyor ve oynamasına yardım ediyor. Hanımlar, yabani gençlerle tatlı sohbetler ediyorlar. Yetişmiş kızlar dahi çocukların oynamasını tanzim ediyorlar. Kapıcı da onlara kumandanlık eder gibi bir aktör tavrını almış. O vakit anladım ki o koca sarayın içerisi bomboş. Hep nazik vazifeler, muattal kalmış. Ahlâkları, sukut etmiş ki kapıda bu sureti almışlardır.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
În mod similar, naturaleții omului i s-au dat unelte importante și programe valoroase din partea Puterii și a Destinului Divin. Dacă omul folosește acele unelte spirituale pentru poftele sufletul său și pe plăceri minore, sub pământul acestei vieți lumești înguste, el va decădea și se va descompune asemeni acelei semințe stricate; va căra responsabilitatea pe umerii spiritului său nenorocos și va dispărea din această lume.
Sonra geçtim, bir büyük saraya daha rast geldim. Gördüm ki kapıda uzanmış vefadar bir it ve kaba, sert, sakin bir kapıcı ve sönük bir vaziyet vardı. Merak ettim. Ne için o öyle, bu böyle? İçeriye girdim. Baktım ki içerisi çok şenlik. Daire daire üstünde, ayrı ayrı nazik vazifeler ile saray ehli meşguldürler. Birinci dairedeki adamlar sarayın idaresini, tedbirini görüyorlar. Üstündeki dairede kızlar, çocuklar ders okuyorlar. Daha üstünde hanımlar, gayet latîf sanatlar, güzel nakışlarla iştigal ediyorlar. En yukarıda efendi, padişahla muhabere edip halkın istirahatini temin için ve kendi kemalâtı ve terakkiyatı için kendine has ve ulvi vazifeler ile iştigal ediyor gördüm. Ben onlara görünmediğim için “Yasak” demediler, gezebildim.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dar dacă el hrănește sămânța capacității sale, în pământul adorării lui Allah, cu apa Islamului și cu lumina credinței în conformitate cu poruncile Coranului și își orientează propriile capacități spre adevăratele lor scopuri, fără îndoială că va deveni o sămânță valoroasă ce conține toate sistemele adevărului permanent și a copacului veșnic ce produce ramuri și muguri în lumea înfățișată și în Lumea mormântului.
Sonra çıktım, baktım. O şehrin her tarafında bu iki kısım saraylar var. Sordum, dediler: “O kapısı şenlik ve içi boş saraylar, kâfirlerin ileri gelenlerinindir ve ehl-i dalaletindir. Diğerleri, namuslu Müslüman büyüklerinindir.” Sonra bir köşede bir saraya rast geldim. Üstünde “Said” ismini gördüm. Merak ettim. Daha dikkat ettim, suretimi üstünde gördüm gibi bana geldi. Kemal-i taaccübümden bağırarak aklım başıma geldi, ayıldım.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
De asemenea va constitui motivul nenumăratelor perfecțiuni și recompense în Lumea de Apoi și din Paradis și va deveni o mașină minunată și o sămânța binecuvântată și dădătoare de lumină a copacului acestui univers.
İşte o vakıa-i hayaliyeyi sana tabir edeceğim. Allah hayretsin.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Într-adevăr, adevăratul progres este ca omul să îndrepte fețele inimii, spiritului, minții, chiar și a imaginației și a celorlalte puteri date lui spre viața eternă astfel încât fiecare în acestea să se ocupe de modul său propriu de adorare. Progresul nu este așa cum își imaginează oamenii cei rătăciți și anume să intre în viața acestei lumi cu toate detaliile ei și să guste din orice fel de plăcere a ei, chiar și pe cele mai înjosite, punând toate facultățile subtile ale omului – cum ar fi inima și mintea – la dispoziția sufletului poruncitor de rău care nu devine astfel un ajutor al acestuia, ci din contră este declin.
İşte o şehir ise hayat-ı içtimaiye-i beşeriye ve medine-i medeniyet-i insaniyedir. O sarayların her birisi, birer insandır. O saray ehli ise insandaki göz, kulak, kalp, sır, ruh, akıl gibi letaif ve nefis ve heva ve kuvve-i şeheviye ve kuvve-i gazabiye gibi şeylerdir. Her bir insanda her bir latîfenin ayrı ayrı vazife-i ubudiyetleri var. Ayrı ayrı lezzetleri, elemleri var. Nefis ve heva, kuvve-i şeheviye ve gazabiye, bir kapıcı ve it hükmündedirler. İşte o yüksek letaifi, nefis ve hevaya musahhar etmek ve vazife-i asliyelerini unutturmak, elbette sukuttur, terakki değildir. Sair cihetleri sen tabir edebilirsin.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
'''Am văzut acest lucru într-o viziune care poate fi descrisă prin următoarea pildă:'''
=== ÜÇÜNCÜ NÜKTE ===
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Mă duceam spre un oraș mare. Am observat că acel oraș avea palate mari. Privind la ușile unora dintre palate, am văzut locuri de distracție precum niște teatre pline de veselie și care atrăgeau atenția tuturor. M-am uitat cu atenție și am văzut că stăpânul acelui palat a venit la poartă, unde se juca cu câinele său și asista la joaca lui. Femeile purtau conversații dulci cu tineri străini, iar tinerele domnișoare se ocupau de organizarea jocurilor pentru copii. Până și portarul, ca și cum ar fi un actor, se comporta precum un comandant. Atunci am înțeles că interiorul acelui palat măreț era gol și obligațiile lor subtile rămăseseră neîndeplinite. Moralitatea lor decăzuse așa de mult încât se ajunsese la imaginea prezentă la poartă.
İnsan, fiil ve amel cihetinde ve sa’y-i maddî itibarıyla zayıf bir hayvandır, âciz bir mahluktur. Onun o cihetteki daire-i tasarrufatı ve mâlikiyeti o kadar dardır ki elini uzatsa ona yetişebilir. Hattâ, insanın eline dizginini veren hayvanat-ı ehliye, insanın zaaf ve acz ve tembelliğinden birer hisse almışlardır ki yabani emsallerine kıyas edildikleri vakit, azîm fark görünür (Ehlî keçi ve öküz, yabani keçi ve öküz gibi).
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Apoi am mers mai departe și am dat de un alt palat. Acolo am văzut că la ușă stătea un câine credincios alături de un portar serios, dur și sobru. M-am întrebat: „De ce acolo era așa și de ce aici este așa?” Am intrat și am observat că înăuntru era veselie mare. Apartament peste apartament, oamenii acestui palat erau ocupați cu diferite îndatoriri subtile. Bărbații din primul apartament supravegheau administrarea și organizarea palatului. În apartamentele de sus, fetele dădeau lecții copiilor. Mai sus, femeile erau ocupate cu lucrări de artă fină și broderii frumoase. Și la ultimul etaj, îl vedeam pe domnul care stătea de vorbă cu sultanul și care era preocupat cu îndatoriri mărețe și speciale pentru a păstra liniștea poporului și pentru a garanta propriile realizări și progrese. De vreme ce ei nu mă vedeau, mă puteam plimba în voie fără să fiu oprit.
Fakat o insan, infial ve kabul ve dua ve sual cihetinde, şu dünya hanında aziz bir yolcudur. Ve öyle bir Kerîm’e misafir olmuş ki nihayetsiz rahmet hazinelerini ona açmış. Ve hadsiz bedî’ masnuatını ve hizmetkârlarını ona musahhar etmiş. Ve o misafirin tenezzühüne ve temaşasına ve istifadesine öyle büyük bir daire açıp müheyya etmiştir ki o dairenin nısf-ı kutru –yani merkezden muhit hattına kadar– gözün kestiği miktar, belki hayalin gittiği yere kadar geniştir ve uzundur.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Apoi am ieșit și am văzut că în toate colțurile acelui oraș nu erau decât palate asemenea celor două. Am întrebat și au spus că: ”Acele locuri de veselie la ușă dar goale înăuntru aparțin necredincioșilor și celor rătăciți, iar celălalte aparțin credincioșilor onorabili.”
İşte eğer insan, enaniyetine istinad edip hayat-ı dünyeviyeyi gaye-i hayal ederek derd-i maişet içinde muvakkat bazı lezzetler için çalışsa, gayet dar bir daire içinde boğulur, gider. Ona verilen bütün cihazat ve âlât ve letaif, ondan şikâyet ederek haşirde onun aleyhinde şehadet edeceklerdir ve davacı olacaklardır.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Apoi am mai găsit un palat într-un colț, care avea numele meu '''”SAID”''' scris deasupra. Am devenit curios, m-am uitat mai atent și am avut impresia că-mi văd chipul pe el. Am țipat cu uimire totală, mi- am revenit și m-am trezit.
Eğer kendini misafir bilse misafir olduğu Zat-ı Kerîm’in izni dairesinde sermaye-i ömrünü sarf etse, öyle geniş bir daire içinde uzun bir hayat-ı ebediye için güzel çalışır ve teneffüs edip istirahat eder. Sonra a’lâ-yı illiyyîne kadar gidebilir. Hem de bu insana verilen bütün cihazat ve âlât, ondan memnun olarak âhirette lehinde şehadet ederler.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Îți voi spune ce reprezintă această viziune, fie ca Allah să facă să fie bine!
Evet insana verilen bütün cihazat-ı acibe, bu ehemmiyetsiz hayat-ı dünyeviye için değil, belki pek ehemmiyetli bir hayat-ı bâkiye için verilmişler. Çünkü insanı hayvana nisbet etsek görüyoruz ki insan, cihazat ve âlât itibarıyla çok zengindir, yüz derece hayvandan daha ziyadedir. Hayat-ı dünyeviye lezzetinde ve hayvanî yaşayışında yüz derece aşağı düşer. Çünkü her gördüğü lezzetinde bir elem izi vardır. Geçmiş zamanın elemleri ve gelecek zamanın korkuları ve her bir lezzetin dahi elem-i zevali, onun zevklerini bozuyor ve lezzetinde bir iz bırakıyor. Fakat hayvan öyle değil. Elemsiz bir lezzet alır, kedersiz bir zevk eder. Ne geçmiş zamanın elemleri onu incitir, ne de gelecek zamanın korkuları onu ürkütür. Rahatla yaşar, yatar, Hâlık’ına şükreder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Acel oraș reprezintă viața socială a oamenilor și locul civilizației omenești. Acele palate reprezintă fiecare câte un om. Cetățenii acelor palate înfățișează simțurile și capacitățile omului, precum ochii, urechile, sufletul, spiritul și mintea, puterea furiei și a poftei sufletești. Fiecare simț al omului are o anumită îndatorire în ceea ce privește adorarea. Are plăceri particulare și dureri diferite. Sinele și capriciile, puterea furiei și a poftelor trupești sunt reprezentate de câine și de portar. Așadar, a face ca acele facultăți subtile să fie puse la dispoziția sufletului și a capriciilor sale și astfel să-și uite adevăratele îndatoriri, este cu siguranță declin și nu progres. Restul aspectelor le poți interpreta și de unul singur.
Demek ahsen-i takvim suretinde yaratılan insan, hayat-ı dünyeviyeye hasr-ı fikr etse; yüz derece sermayece hayvandan yüksek olduğu halde, yüz derece serçe kuşu gibi bir hayvandan aşağı düşer. Başka bir yerde bir temsil ile bu hakikati beyan etmiştim. Münasebet geldi, yine o temsili tekrar ediyorum. Şöyle ki:
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
<span id="ÜÇÜNCÜ_NÜKTE"></span>
Bir adam, bir hizmetkârına on altın verip “Mahsus bir kumaştan bir kat elbise yaptır.” emreder. İkincisine bin altın verir, bir pusula içinde bazı şeyler yazılı o hizmetkârın cebine koyar, bir pazara gönderir. Evvelki hizmetkâr, on altın ile a’lâ kumaştan mükemmel bir elbise alır. İkinci hizmetkâr, divanelik edip evvelki hizmetkâra bakıp, cebine konulan hesap pusulasını okumayarak bir dükkâncıya bin altın vererek bir kat elbise istedi. İnsafsız dükkâncı da kumaşın en çürüğünden bir kat elbise verdi. O bedbaht hizmetkâr, seyyidinin huzuruna geldi ve şiddetli bir te’dib gördü ve dehşetli bir azap çekti. İşte edna bir şuuru olan anlar ki ikinci hizmetkâra verilen bin altın, bir kat elbise almak için değildir. Belki mühim bir ticaret içindir.
=== A TREIA ÎNDEMNARE: ===
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
În ceea ce privește actele și faptele sale și munca depusă de el, omul este un animal slab, o creatură neajutorată. Iar sfera manifestărilor și posesiunilor sale din această privință este așa de îngustă, încât dacă întinde mâna poate să le atingă. Până și animalele domestice, care au fost date omului, au luat o parte din neputința, neajutorarea și lenevia lui, astfel încât dacă sunt comparate cu suratele lor din sălbăticie, se vor observa mari diferențe. (Precum vitele și caprele domestice și vitele și caprele sălbatice).
Aynen onun gibi insandaki cihazat-ı maneviye ve letaif-i insaniye ki her birisi hayvana nisbeten yüz derece inbisat etmiş. Mesela, güzelliğin bütün meratibini fark eden insan gözü ve taamların bütün çeşit çeşit ezvak-ı mahsusalarını temyiz eden insanın zaika-i lisaniyesi ve hakaikin bütün inceliklerine nüfuz eden insanın aklı ve kemalâtın bütün envaına müştak insanın kalbi gibi sair cihazları, âletleri nerede? Hayvanın pek basit, yalnız bir iki mertebe inkişaf etmiş âletleri nerede? Yalnız şu kadar fark var ki hayvan, kendine has bir amelde (münhasıran o hayvanda bir cihaz-ı mahsus) ziyade inkişaf eder. Fakat o inkişaf, hususidir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dar în ceea ce privește emoțiile, înțelegerile, ruga și implorarea, omul este un călător onorat în această lume. El a devenit un musafir al Celui Generos astfel încât s-au deschis înaintea lui comorile infinite ale Milei Sale și i-au fost puse în slujba sa creații minunate și servitori nenumărați. Și pentru a asigura recreerea, distracția și confortul acestui musafir a pregătit un loc așa de mare și de spațios încât diametrul său, adică din centru și până la cel mai îndepărtat punct, este la fel de lung și de lat cât poate să cuprindă cu ochii și cu imaginația sa.
İnsanın cihazat cihetiyle zenginliği şu sırdandır ki: Akıl ve fikir sebebiyle insanın hâsseleri, duyguları fazla inkişaf ve inbisat peyda etmiştir. Ve ihtiyacatın kesreti sebebiyle çok çeşit çeşit hissiyat peyda olmuştur. Ve hassasiyeti çok tenevvü etmiş. Ve fıtratın câmiiyeti sebebiyle pek çok makasıda müteveccih arzulara medar olmuş. Ve pek çok vazife-i fıtriyesi bulunduğu sebebiyle âlât ve cihazatı ziyade inbisat peyda etmiştir. Ve ibadatın bütün envaına müstaid bir fıtratta yaratıldığı için bütün kemalâtın tohumlarına câmi’ bir istidat verilmiştir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dar dacă omul se bazează pe ego și face din această viață un scop, este tentat să guste aceste plăceri temporare în timp ce se luptă să-și câștige traiul și ca urmare se va sufoca în acest loc strâmt și va pieri. Toate părțile corpului, simțurile și capacitățile vor depune mărturie împotriva lui în Ziua de Apoi și vor conduce la judecata lui.
İşte şu derece cihazatça zenginlik ve sermayece kesret, elbette ehemmiyetsiz muvakkat şu hayat-ı dünyeviyenin tahsili için verilmemiştir. Belki şöyle bir insanın vazife-i asliyesi, nihayetsiz makasıda müteveccih vezaifini görüp acz ve fakr ve kusurunu ubudiyet suretinde ilan etmek ve küllî nazarıyla mevcudatın tesbihatını müşahede ederek şehadet etmek ve nimetler içinde imdadat-ı Rahmaniyeyi görüp şükretmek ve masnuatta kudret-i Rabbaniyenin mu’cizatını temaşa ederek nazar-ı ibretle tefekkür etmektir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Însă dacă el știe că este musafirul Celui Generos și își cheltuiește capitalul vieții lui în sfera permisiunii Lui, el va depune un efort plăcut și se va odihni în această sferă atât de largă, pentru a dobândi o viață eternă. Apoi se poate înălța până la cele mai înalte locuri. Iar toate părțile corpului și simțurile oferite omului vor fi mulțumite de el și vor depune mărturie pentru el în Ziua Judecății.
Ey dünya-perest ve hayat-ı dünyeviyeye âşık ve sırr-ı ahsen-i takvimden gafil insan! Şu hayat-ı dünyeviyenin hakikatini bir vakıa-i hayaliyede Eski Said görmüş. Onu Yeni Said’e döndürmüş olan şu vakıa-i temsiliyeyi dinle:
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Desigur, toate aceste capacități minunate nu sunt oferite omului pentru această viață trecătoare, ci poate au fost oferite pentru o viață eternă foarte importantă. Pentru că, dacă comparăm omul cu animalele, putem vedea că omul este de o sută de ori mai bogat decât ele din punct de vedere al părților corpului și a simțurilor lui. Dar în ceea ce privește plăcerile pământești și viața animalică, el decade de o sută de ori mai mult. Deoarece, pentru fiecare plăcere primită, el resimte o durere de o mie de ori mai mare. Durerile trecutului, fricile viitorului și întristarea pricinuită de pierderea fiecărei plăceri îi strică bucuria și îi lasă o amprentă în acea plăcere.
Gördüm ki ben bir yolcuyum. Uzun bir yola gidiyorum, yani gönderiliyorum. Seyyidim olan zat, bana tahsis ettiği altmış altından tedricen birer miktar para veriyordu. Ben de sarf edip pek eğlenceli bir hana geldim. O handa bir gece içinde on altını kumara mumara, eğlencelere ve şöhret-perestlik yoluna sarf ettim. Sabahleyin elimde hiçbir para kalmadı. Bir ticaret edemedim. Gideceğim yer için bir mal alamadım. Yalnız o paradan bana kalan elemler, günahlar ve eğlencelerden gelen yaralar, bereler, kederler benim elimde kalmıştı.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Însă, animalele nu sunt așa. Ele primesc plăceri fără dureri și bucuri fără tristeți. Nici durerile trecutului și nici fricile viitorului nu le pot face să sufere și nu le înfricoșează. Trăiesc o viață liniștită, dorm și Îi mulțumesc Creatorului.
Birden ben o hazîn halette iken orada bir adam peyda oldu. Bana dedi: “Bütün bütün sermayeni zayi ettin. Tokada da müstahak oldun. Gideceğin yere de müflis olarak elin boş gideceksin. Fakat aklın varsa tövbe kapısı açıktır. Bundan sonra sana verilecek bâki kalan on beş altından her eline geçtikçe yarısını ihtiyaten muhafaza et. Yani gideceğin yerde sana lâzım olacak bazı şeyleri al.” Baktım, nefsim razı olmuyor. “Üçte birisini” dedi. Ona da nefsim itaat etmedi. Sonra “Dörtte birisini” dedi. Baktım, nefsim müptela olduğu âdetini terk edemiyor. O adam hiddetle yüzünü çevirdi, gitti.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Înseamnă că, dacă omul care a fost creat cu cea mai frumoasă înfățișare își va restrânge scopul numai la această viață lumească, - în ceea ce privește capitalul, cu toate că este mai presus de o sută de ori decât animalele -, el va decădea de o sută de ori mai prejos decât o vrabie. Am explicat acest lucru într-un alt loc, printr-o pildă și fiindcă a venit vorba, o voi spune din nou. Era așa:
Birden o hal değişti. Baktım ki ben, tünel içinde sukut eder gibi bir süratle giden bir şimendifer içindeyim. Telaş ettim. Fakat ne çare ki hiçbir tarafa kaçılmaz. Garaibden olarak o şimendiferin iki tarafında pek cazibedar çiçekler, leziz meyveler görünüyordu. Ben de akılsız acemiler gibi onlara bakıp elimi uzattım. O çiçekleri koparmak, o meyveleri almak için çalıştım. Fakat o çiçekler ve meyveler, dikenli mikenli, mülakatında elime batıyor, kanatıyor. Şimendiferin gitmesiyle müfarakatından elimi parçalıyorlar, bana pek pahalı düşüyorlardı. Birden şimendiferdeki bir hademe dedi: “Beş kuruş ver, sana o çiçek ve meyvelerden istediğin kadar vereceğim. Beş kuruş yerine elin parçalanmasıyla yüz kuruş zarar ediyorsun. Hem de ceza var, izinsiz koparamazsın.”
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Un om i-a dat slujitorului său zece bani de aur și i-a spus să meargă să-i facă un rând de haine dintr-un anumit material. Celui de-al doilea slujitor i-a dat o mie de bani de aur și o hârtie cu niște inscripții pe care i-a vârât-o în buzunar și l-a trimis la piață. Primul slujitor, cu cei zece bani a cumpărat haine frumoase făcute din cel mai bun material. Al doilea slujitor, fiind prostănac și privindu-l pe primul slujitor, necitind instrucțiunile puse în buzunar, a intrat într-un magazin, a plătit o mie de bani și a luat un rând de haine. Iar vânzătorul necinstit i-a dat hainele făcute din cel mai necalitativ material. Apoi acel slujitor ghinionist a venit în fața stăpânului său care l-a certat aspru și, ca urmare, i-a dat o pedeapsă dureroasă. Așadar, chiar și cel mai neinteligent om poate să înțeleagă că cei o mie de bani dați celui de-al doilea slujitor nu erau pentru a cumpăra un rând de haine, ci poate pentru a încheia o afacere importantă.
Birden sıkıntıdan ne vakit tünel bitecek diye başımı çıkarıp ileriye baktım. Gördüm ki tünel kapısı yerine çok delikler görünüyor. O uzun şimendiferden o deliklere adamlar atılıyorlar. Bana mukabil bir delik gördüm. İki tarafında iki mezar taşı dikilmiş. Merak ile dikkat ettim. O mezar taşında büyük harflerle “Said” ismi yazılmış gördüm. Teessüf ve hayretimden “Eyvah!” dedim. Birden o han kapısında bana nasihat eden zatın sesini işittim. Dedi: “Aklın başına geldi mi?” Dedim: “Evet geldi fakat kuvvet kalmadı, çare yok.” Dedi: “Tövbe et, tevekkül et.” Dedim: “Ettim!”
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
În același fel, fiecare membru al corpului și fiecare simț subtil oferit omului i-au fost date de o sută de ori mai mult decât le-au fost oferite animalelor. Deci unde sunt capacitățile și membrele omului, precum ochii, care pot vedea toate nivelele frumuseții, și simțul gustului, care poate distinge toate particularitățile feluritelor mâncăruri, inteligența, care poate vedea numeroasele detalii subtile ale realității, și inima, care tânjește după toate nivelele perfecțiunii? Și unde sunt membrele și capacitățile extrem de simple ale animalelor care sunt dezvoltate până la unu sau două nivele? Numai că există o anumită diferență și anume că animalul posedă o parte diferită, specială pentru specia din care face parte și este mai dezvoltată decât la celelalte animale, iar această dezvoltare este o particularitate a lui.
Ayıldım… Eski Said kaybolmuş. Yeni Said olarak kendimi gördüm.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Taina care se află la baza bogăției omului în ceea ce privește capacitățile lui este aceea că simțurile și sentimentele lui au fost dezvoltate și extinse foarte mult datorită rațiunii și a gândirii. Și din pricina multitudinilor de nevoi el a fost înzestrat cu foarte multe tipuri de simțuri. Astfel a căpătat o multitudine de simțuri de diferite feluri. Iar datorită naturaleții sale complexe, omului i-au fost date numeroase dorințe care au condus mai apoi spre numeroase scopuri. Și datorită multitudinilor sarcinilor sale, pricinuite de naturalețe, părțile și simțurile sale s-au extins mult. Iar datorită faptului că el a fost creat cu o capacitate naturală de a îndeplini orice fel de act de adorare i-au fost date abilitățile complexe ale tuturor semințelor desăvârșirii.
İşte o vakıa-i hayaliyeyi –Allah hayretsin– bir iki kısmını ben tabir edeceğim, sair cihetleri sen kendin tabir et.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Deci, această bogație a capacităților și abundența de capital nu a fost dată cu siguranță pentru a se preocupa de această viață lumească temporară. Mai degrabă, îndatorirea fundamentală a omului este să-și îndeplinească obligațiile, care privesc către obiective fără de limite, să-și proclame neputința, sărăcia și defectele sub forma supunerii, să depună mărturie față de pomenirilor aduse de creaturi urmărindu-le cu o privire amplă și să aducă mulțumiri observând printre toate binecuvântările, susținerea Celui Milostiv și să contempleze privind miracolele Puterii Divine asupra creațiilor Sale.
O yolculuk ise âlem-i ervahtan, rahm-ı maderden, gençlikten, ihtiyarlıktan, kabirden, berzahtan, haşirden, köprüden geçen ebedü’l-âbâd tarafına bir yolculuktur. O altmış altın ise altmış sene ömürdür ki bu vakıayı gördüğüm vakit kendimi kırk beş yaşında tahmin ediyordum. Senedim yok, fakat bâki kalan on beşinden yarısını âhirete sarf etmek için Kur’an-ı Hakîm’in hâlis bir tilmizi beni irşad etti. O han ise benim için İstanbul imiş. O şimendifer ise zamandır. Her bir yıl bir vagondur. O tünel ise hayat-ı dünyeviyedir. O dikenli çiçekler ve meyveler ise lezaiz-i nâmeşruadır ve lehviyat-ı muharremedir ki mülakat esnasında tasavvur-u zevaldeki elem, kalbi kanatıyor. Müfarakatında parçalıyor. Cezayı dahi çektiriyor. Şimendifer hademesi demişti: “Beş kuruş ver, onlardan istediğin kadar vereceğim.” Onun tabiri şudur ki insanın helâl sa’yiyle meşru dairede gördüğü zevkler, lezzetler keyfine kâfidir. Harama girmeye ihtiyaç bırakmaz. Sair kısımları sen tabir edebilirsin…
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
O, tu, omule care adori și care iubești această viață lumească și care nu înțelegi secretul din ”cea mai frumoasă înfățișare”. Vechiul Said a văzut realitatea vieții lumești într-o viziune, care l-a transformat în Noul Said. Ascultă această pildă:
=== DÖRDÜNCÜ NÜKTE ===
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
M-am văzut pe mine; eram un călător. Mergeam pe un drum lung. De fapt, eram trimis. Cel care era stăpânul meu îmi dădea o sumă de bani, treptat, din cei șaizeci de bani de aur care îi alocase pentru mine. Iar eu, cheltuindu-i, am ajuns într-un han plin de distracții de tot felul. Într-o singură noapte, am cheltuit în acel han zece bani de aur pe jocuri de noroc, distracție și petrecere și ca urmare dimineața am rămas fără niciun ban. Nu făcusem nicio afacere și nici nu am putut să iau marfă pentru locul unde trebuia să ajung. Tot ce-mi rămăsese din banii mei erau păcatele și durerile, iar de la petreceri, rănile și tristețea.
İnsan, şu kâinat içinde pek nazik ve nâzenin bir çocuğa benzer. Zaafında büyük bir kuvvet ve aczinde büyük bir kudret vardır. Çünkü o zaafın kuvvetiyle ve aczin kudretiyledir ki şu mevcudat ona musahhar olmuş. Eğer insan zaafını anlayıp kālen, halen, tavren dua etse ve aczini bilip istimdad eylese; o teshirin şükrünü eda ile beraber matlubuna öyle muvaffak olur ve maksatları ona öyle musahhar olur ki iktidar-ı zatîsiyle onun öşr-i mi’şarına muvaffak olamaz. Yalnız bazı vakit lisan-ı hal duasıyla hasıl olan bir matlubunu yanlış olarak kendi iktidarına hamleder. Mesela, tavuğun yavrusunun zaafındaki kuvvet, tavuğu arslana saldırtır. Yeni dünyaya gelen arslanın yavrusu, o canavar ve aç arslanı kendine musahhar edip onu aç bırakıp kendi tok oluyor. İşte cây-ı dikkat zaaftaki bir kuvvet ve şâyan-ı temaşa bir cilve-i rahmet…
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
În timp ce eram în această stare deplorabilă, deodată a apărut un om care mi-a spus:
Nasıl ki nazdar bir çocuk ağlamasıyla ya istemesiyle ya hazîn haliyle matlublarına öyle muvaffak olur ve öyle kavîler ona musahhar olurlar ki o matlublardan binden birisine bin defa kuvvetçiğiyle yetişemez. Demek zaaf ve acz, onun hakkında şefkat ve himayeti tahrik ettikleri için küçücük parmağıyla kahramanları kendine musahhar eder. Şimdi böyle bir çocuk, o şefkati inkâr etmek ve o himayeti ittiham etmek suretiyle ahmakane bir gurur ile “Ben kuvvetimle bunları teshir ediyorum.” dese, elbette bir tokat yiyecektir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
”Ai cheltuit toți banii și acum meriți să fii pedepsit. Vei merge spre destinația ta falit și cu mâinile goale. Dar dacă ai minte, ușa căinței este deschisă. Când vei primi cei cincisprezece bani de aur care au mai rămas, păstrează jumătate din ei, ca rezervă. Adică cumpără unele lucruri care-ți sunt necesare pentru locul unde vrei să mergi.” Am văzut că sufletul meu nu este de acord. A spus: ”O treime.” Din nou sufletul meu nu a fost de acord. A spus: ”O pătrime.” Am observat că sufletul meu nu se poate delăsa de viciile lui, ca urmare acel omul s- a întors furios și a plecat.
İşte insan dahi Hâlık’ının rahmetini inkâr ve hikmetini ittiham edecek bir tarzda küfran-ı nimet suretinde Karun gibi اِنَّمَٓا اُوتٖيتُهُ عَلٰى عِل۟مٍ yani “Ben kendi ilmimle, kendi iktidarımla kazandım.” dese, elbette sille-i azaba kendini müstahak eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dintr-o dată, totul s-a schimbat. Am văzut că mă aflam într-un tren, care mergea cu o viteză foarte mare, într-un tunel, ca și cum ar coborî pe verticală. Am început să mă îngrijorez. Dar ce puteam să fac căci nu exista nicio ușă de scăpare. Surprinzător, flori atractive și fructe gustoase apăreau de ambele părți ale trenului. Iar eu, precum un prost, le-am privit și am întins mâna, încercând să rup acele flori și să culeg acele fructe. Numai că acele flori și fructe aveau țepi care mi-au sfâșiat mâinile și mi le-a făcut să sângereze. Și din cauza vitezei trenului, mâinile mele au fost rupte. Prețul care l-am plătit pentru ele a ajuns prea scump.
Demek şu meşhud saltanat-ı insaniyet ve terakkiyat-ı beşeriye ve kemalât-ı medeniyet; celb ile değil, galebe ile değil, cidal ile değil, belki ona, onun zaafı için teshir edilmiş, onun aczi için ona muavenet edilmiş, onun fakrı için ona ihsan edilmiş, onun cehli için ona ilham edilmiş, onun ihtiyacı için ona ikram edilmiş. Ve o saltanatın sebebi, kuvvet ve iktidar-ı ilmî değil, belki şefkat ve re’fet-i Rabbaniye ve rahmet ve hikmet-i İlahiyedir ki eşyayı ona teshir etmiştir. Evet, bir gözsüz akrep ve ayaksız bir yılan gibi haşerata mağlup olan insana, bir küçük kurttan ipeği giydiren ve zehirli bir böcekten balı yediren; onun iktidarı değil, belki onun zaafının semeresi olan teshir-i Rabbanî ve ikram-ı Rahmanîdir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dintr-o dată un conductor mi-a spus: ”Dă-mi cinci bani îți voi da câte fructe și flori vrei. Pentru cinci bani pierzi o sută de bani din cauza rănilor de pe mâinile tale. Și există și o pedeapsă, și anume că nu poți rupe fără permisiune.”
Ey insan! Madem hakikat böyledir, gururu ve enaniyeti bırak. Uluhiyetin dergâhında acz ve zaafını, istimdad lisanıyla; fakr ve hâcatını, tazarru ve dua lisanıyla ilan et ve abd olduğunu göster. Ve حَس۟بُنَا اللّٰهُ وَنِع۟مَ ال۟وَكٖيلُ de, yüksel.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Deodată plictisit și cu gândul la când vom ieși din tunel mi-am scos capul pe geam și am privit înainte. Am văzut că în locul porții tunelului erau numeroase găuri. Din acel tren lung, oameni erau aruncați în acele găuri. Am văzut o gaură chiar în fața mea. În cele două părți ale găurii, erau două pietre de funerariu. M-am uitat mai atent. Pe o piatra era scris cu litere mari numele '''”SAID”'''. Cu regret și uimire am spus: '''”Vai de mine!”'''. Și am auzit dintr-o dată vocea acelui om care mă povățuise la acel han.
Hem deme ki: “Ben hiçim, ne ehemmiyetim var ki bu kâinat bir Hakîm-i Mutlak tarafından kasdî olarak bana teshir edilsin, benden bir şükr-ü küllî istenilsin?”
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
A spus: ”Ți-a venit mintea la cap?” Am spus: ”Da, mi-a venit. Dar nu mai am putere și nici speranță...” A spus: ”Căiește- te! Încrede-te!”
Çünkü sen, çendan nefsin ve suretin itibarıyla hiç hükmündesin. Fakat vazife ve mertebe noktasında, sen şu haşmetli kâinatın dikkatli bir seyircisi, şu hikmetli mevcudatın belâgatlı bir lisan-ı nâtıkı ve şu kitab-ı âlemin anlayışlı bir mütalaacısı ve şu tesbih eden mahlukatın hayretli bir nâzırı ve şu ibadet eden masnuatın hürmetli bir ustabaşısı hükmündesin.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
M-am conformat. Vechiul Said a dispărut. M-am revăzut ca noul Said.
Evet ey insan! Sen, nebatî cismaniyetin cihetiyle ve hayvanî nefsin itibarıyla sağir bir cüz, hakir bir cüz’î, fakir bir mahluk, zayıf bir hayvansın ki bütün dehşetli mevcudat-ı seyyalenin dalgaları içinde çalkanıp gidiyorsun. Fakat muhabbet-i İlahiyenin ziyasını tazammun eden imanın nuruyla münevver olan İslâmiyet’in terbiyesiyle tekemmül edip; insaniyet cihetinde, abdiyetin içinde bir sultansın ve cüz’iyetin içinde bir küllîsin, küçüklüğün içinde bir âlemsin ve hakaretin içinde öyle makamın büyük ve daire-i nezaretin geniş bir nâzırsın ki diyebilirsin: “Benim Rabb-i Rahîm’im dünyayı bana bir hane yaptı. Ay ve güneşi, o haneme bir lamba; ve baharı, bir deste gül; ve yazı, bir sofra-i nimet; ve hayvanı, bana hizmetkâr yaptı. Ve nebatatı, o hanemin ziynetli levazımatı yapmıştır.”
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Aceasta a fost viziunea mea – Allah să facă să fie bine – și voi interpreta una sau două aspecte din ea, restul interpretează-le tu singur.
'''Netice-i kelâm:''' Sen eğer nefis ve şeytanı dinlersen esfel-i safilîne düşersin. Eğer Hak ve Kur’an’ı dinlersen a’lâ-yı illiyyîne çıkar, kâinatın bir güzel takvimi olursun.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Călătoria reprezintă drumul care trece prin lumea spiritelor, prin uterul mamei, tinerețe, bătrânețe, mormânt, viața intermediară, învierea după moarte și trecerea peste Podul „Sirat” spre eternitate. Cei șaizeci de bani de aur sunt cei șaizeci de ani din viață, astfel încât atunci când am avut această viziune mi-am închipuit că am patruzeci și cinci de ani. Nu mai aveam nicio garanție, iar restul de cincisprezece ani, am fost sfătuit de un elev sincer al Coranului cel Sfânt să îmi petrec jumătate din ei muncind pentru Ziua de Apoi. Locul de distracții pentru mine era Istanbulul. Trenul reprezenta timpul, iar fiecare vagon reprezenta un an. Tunelul reprezenta viața lumească. Florile și fructele pline de spini erau plăcerile ilicite și distracțiile interzise ce cauzau durere, gândindu-mă că trecerea rapidă și separarea lor îmi răneau inima, făcând-o să sângereze. Mai mult, îmi provocau și chin.
=== BEŞİNCİ NÜKTE ===
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Conductorul trenului mi-a spus: ”Dă-mi cinci bani. Îți voi da câte dorești din ele.” Înțelesul lor este că: '''”Plăcerile și relaxarea pe care omul le primește în urma îndeplinirii de fapte bune, în sfera a ceea ce este legal, îi sunt suficiente. Nu are nevoie să se atingă de păcat.”''' Restul părților le poți interpreta și singur.
İnsan, şu dünyaya bir memur ve misafir olarak gönderilmiş, çok ehemmiyetli istidat ona verilmiş. Ve o istidadata göre ehemmiyetli vazifeler tevdi edilmiş. Ve insanı, o gayeye ve o vazifelere çalıştırmak için şiddetli teşvikler ve dehşetli tehditler edilmiş. Başka yerde izah ettiğimiz vazife-i insaniyetin ve ubudiyetin esasatını şurada icmal edeceğiz. Tâ ki “ahsen-i takvim” sırrı anlaşılsın.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
<span id="DÖRDÜNCÜ_NÜKTE"></span>
İşte insan, şu kâinata geldikten sonra '''iki cihet''' ile ubudiyeti var: Bir ciheti; gaibane bir surette bir ubudiyeti, bir tefekkürü var. Diğeri; hazırane, muhataba suretinde bir ubudiyeti, bir münâcatı vardır.
=== A PATRA ÎNDEMNARE: ===
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Omul se aseamănă în acest univers cu un copil delicat și drăgălaș. Posedă o mare putere în slăbiciune și o mare forță în neputință, pentru că cele existente au fost supuse lui, datorită puterii slăbiciunii și forței neputinței.
'''Birinci vecih''' şudur ki: Kâinatta görünen saltanat-ı rububiyeti, itaatkârane tasdik edip kemalâtına ve mehasinine hayretkârane nezaretidir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Dacă omul își înțelege slăbiciunea și se roagă prin vorbe, fapte și conduită și recunoscându-și slăbiciunea, cere ajutor, pe lângă faptul că el devine mulțumitor pentru această supunere, este și călăuzit spre ceea ce și-a propus pentru a-și atinge scopurile, căci în caz contrar nu poate să realizeze nici măcar o zecime dacă s-ar baza pe propria lui putere. Numai că el, uneori își asumă din greșeală, rezultatul primit în urma împlinirii rugii prin limbajul stării, asupra propriei puteri.
Sonra, esma-i kudsiye-i İlahiyenin nukuşlarından ibaret olan bedî’ sanatları, birbirinin nazar-ı ibretlerine gösterip dellâllık ve ilancılıktır.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
De exemplu, puterea slăbiciunii unui pui de găină face ca găina să atace leul. Puiul nou-născut al leului face ca acel leu înfiorător și flămând să i se subjuge lui, rămânând flămând, în timp ce puiul este sătul. Privește această putere în slăbiciune și manifestare a Milosteniei Divine, care merită să fie observate!
Sonra, her biri birer gizli hazine-i maneviye hükmünde olan esma-i Rabbaniyenin cevherlerini idrak terazisiyle tartmak, kalbin kıymet-şinaslığı ile takdirkârane kıymet vermektir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Așa cum un copil, prin plânset, dorință sau privirii nefericite, poate să facă să i se subjuge cineva mai puternic și are atât de mare succes în obținerea a ceea ce vrea;
Sonra, kalem-i kudretin mektubatı hükmünde olan mevcudat sahifelerini, arz ve sema yapraklarını mütalaa edip hayretkârane tefekkürdür.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
în caz contrar nefiind capabil să obțină nici a mia parte din ea nici macăr dacă ar fi avut o putere de o mie de ori mai mare. Altfel spus, de vreme ce slăbiciunea și neputința exercită compasiune și protecție pentru el, copilul poate să subordoneze un erou în fața lui numai cu un singur degețel. Dacă acest copil neagă această compasiune și acuză protecția și cu o purtare prostească și cu mândrie afirmă: ”Eu subordonez aceasta cu propria mea putere!”, bineînțeles că va fi pălmuit.
Sonra, şu mevcudattaki ziynetleri ve latîf sanatları istihsankârane temaşa etmekle onların Fâtır-ı Zülcemal’inin marifetine muhabbet etmek ve onların Sâni’-i Zülkemal’inin huzuruna çıkmaya ve iltifatına mazhar olmaya bir iştiyaktır.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Așa și omul, asemenea lui Qarun, care demonstrează ingratitudine, tăgăduiește Milostenia Creatorului și acuză Înțelepciunea Lui, spunând:
'''İkinci vecih''', huzur ve hitap makamıdır ki eserden müessire geçer, görür ki: Bir Sâni’-i Zülcelal, kendi sanatının mu’cizeleri ile kendini tanıttırmak ve bildirmek ister. O da iman ile marifet ile mukabele eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
اِنَّمَٓا اُوتٖيتُهُ عَلٰى عِل۟مٍ, adică: ”Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc!” (<ref>Coran, Sura Al-Qasas: 78</ref>) , cu siguranță că va fi pedepsit.
Sonra görür ki bir Rabb-i Rahîm, rahmetinin güzel meyveleriyle kendini sevdirmek ister. O da ona hasr-ı muhabbetle, tahsis-i taabbüdle kendini ona sevdirir.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Adică, dacă spune: ”Eu fac acest lucru cu știința mea și câștig acest lucru cu cunoașterea mea.”, cu siguranță că merită să fie pedepsit.
Sonra görüyor ki bir Mün’im-i Kerîm, maddî ve manevî nimetlerin lezizleriyle onu perverde ediyor. O da ona mukabil; fiiliyle, haliyle, kāliyle, hattâ elinden gelse bütün hâsseleri ile cihazatı ile şükür ve hamd ü sena eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Acest lucru înseamnă că acel faimos sultanat al omenirii, progresele ei și realizările civilizației care se observă au fost subordonate lui nu prin atracția, cucerirea sau combaterea lor, ci poate i s-au supus lui tocmai datorită slăbiciunii lui și el a fost ajutat tocmai datorită neputinței lui și i s-a făcut bine tocmai datorită sărăciei lui și a fost inspirat tocmai datorită ignoranței lui și a fost tratat cu generozitate tocmai datorită nevoilor lui. Și motivul acelui sultanat nu este cauzat de puterea și capacitatea cunoașterii, ci poate de compasiunea și clemența Stăpânului și Milostenia și Cunoașterea Divină, astfel încât a subordonat lui lucrurile. Într-adevăr ceea ce-l îmbracă pe om în mătasea făcută de un vierme mic, care este învins până și de un scorpion chior sau un șarpe fără picioare, și îl hrănește cu mierea unei insecte veninoase nu este puterea lui, ci poate supunerea în fața Stăpânului și generozitatea Celui Milostiv, care sunt fructele slăbiciunii lui.
Sonra görüyor ki bir Celil-i Cemil, şu mevcudatın âyinelerinde kibriya ve kemalini ve celal ve cemalini izhar edip nazar-ı dikkati celbediyor. O da ona mukabil, “Allahu ekber, Sübhanallah” deyip mahviyet içinde hayret ve muhabbet ile secde eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
O, omule! De vreme ce aceasta este realitatea, renunță la ignoranță și egoism. Și în Curtea Divină, prin limbajul căutării ajutorului, anuntă-ți slăbiciunea și neputința și, prin limbajul rugii și a implorării, proclamă-ți sărăcia și nevoia și arătă că ești credinciosul Lui, spunând:
Sonra görüyor ki bir Ganiyy-i Mutlak, bir sehavet-i mutlak içinde nihayetsiz servetini, hazinelerini gösteriyor. O da ona mukabil, tazim ve sena içinde kemal-i iftikar ile sual eder ve ister.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
حَس۟بُنَا اللّٰهُ وَنِع۟مَ ال۟وَكٖيلُ "Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!" (<ref>Coran, Sura Al- ‘Al‘Imran: 173</ref>) și apoi înalță-te.
Sonra görüyor ki o Fâtır-ı Zülcelal, yeryüzünü bir sergi hükmünde yapmış. Bütün antika sanatlarını orada teşhir ediyor. O da ona mukabil, “Mâşâallah” diyerek takdir ile “Bârekellah” diyerek tahsin ile “Sübhanallah” diyerek hayret ile “Allahu ekber” diyerek istihsan ile mukabele eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
De asemenea: ”Nu spune că eu sunt un nimeni. Ce importanță am eu astfel încât Cel Înțelept Absolut să facă să mi se supună acest univers și să mi se ceară mie o mulțumire generală?”
Sonra görüyor ki bir Vâhid-i Ehad, şu kâinat sarayında taklit edilmez sikkeleriyle, ona mahsus hâtemleriyle, ona münhasır turralarıyla, ona has fermanlarıyla bütün mevcudata damga-i vahdet koyuyor ve tevhidin âyâtını nakşediyor. Ve âfak-ı âlemin aktarında vahdaniyetin bayrağını dikiyor ve rububiyetini ilan ediyor. O da ona mukabil, tasdik ile iman ile tevhid ile iz’an ile şehadet ile ubudiyet ile mukabele eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
deoarece cu siguranță, nu valorezi nimic, în ceea ce pivește sufletul și înfățișarea ta, însă cu privire la îndatorirea și rangul tău, tu ești un observator atent al acestui magnific univers, o limbă cuvântătoare elocventă în ceea ce privește existența plină de înțelepciune, un cititor înțelegător al cărții universului, un observator uimit al acestor creaturi care aduc preamăriri și un maiestru plin de respect al acestor ființe care sunt într-o stare de supunere totală.
İşte bu çeşit ibadat ve tefekküratla hakiki insan olur, ahsen-i takvimde olduğunu gösterir. İmanın yümnüyle emanete lâyık, emin bir halife-i arz olur.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
Într-adevăr, o, omule! În ceea ce privește fizicul tău ești precum plantele și în ceea ce privește sufletul tău animalic, ești precum o particulă surdă, o bucățică plină de dispreț, o ființă nevoiașă, un animal neputincios, astfel că, atunci când ești aruncat în valurile curgătoare ale creaturilor, te rostogolești și te îndepărtezi; însă tu, în ceea ce privește latura umană, care se completează cu strălucirea credinței, ce cuprinde lumina iubirii divine și cu educația dătătoare de lumină a Islamului, ești precum un sultan în statutul tău de rob, ești universal în particularitatea ta și ești un univers în minusculozitatea ta. Mai mult, ai un statut atât de măreț în tot disprețul tău și ești un supraveghetor al unei sfere atât de întinse și atât de înalte încât poți spune: ”Domnul meu este Cel Milos, Milostivul. A făcut această lume o casă pentru mine. Luna și Soarele sunt lumina acelei case, a făcut primăvara un buchet de trandafiri, vara o masă de binecuvântări și animalele le-a făcut să-mi fie servitori. Iar plantele le-a creat să fie podoabe în casa mea.”
Ey ahsen-i takvimde yaratılan ve sû-i ihtiyarıyla esfel-i safilîn tarafına giden insan-ı gafil! Beni dinle. Ben de senin gibi gençlik sarhoşluğuyla gaflet içinde dünyayı hoş ve güzel gördüğüm halde, gençlik sarhoşluğundan ihtiyarlık sabahında ayıldığım dakikada, o güzel zannettiğim âhirete müteveccih olmayan dünyanın yüzünü nasıl çirkin gördüğümü ve âhirete bakan hakiki yüzü ne kadar güzel olduğunu, On Yedinci Söz’ün İkinci Makamı’nın 233-234’üncü sahifelerinde yazılan iki levha-i hakikate bak, sen de gör:
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
În concluzie, dacă tu asculți de sufletul tău și de satana, vei decădea la cel mai de jos nivel. Dacă asculți de adevăr și de Coran, vei urca până la cele mai înalte nivele, vei deveni cel mai frumos model al universului.
'''Birinci Levha:''' Ehl-i dalalet gibi fakat sarhoş olmadan gaflet perdesiyle eskiden gördüğüm ehl-i gaflet dünyasının hakikatini tasvir eder.
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
<span id="BEŞİNCİ_NÜKTE"></span>
'''İkinci Levha:''' Ehl-i hidayet ve huzurun hakikat-i dünyalarına işaret eder. Eskiden ne tarzda yazılmış, o tarzda bıraktım. Şiire benzer fakat şiir değillerdir.
=== A CINCEA ÎNDEMNARE: ===
</div>
 
Omul a fost trimis în această lume ca un musafir, ca un funcționar și a fost înzestrat cu abilități importante. Și din acest motiv, i s-au încredințat îndatoriri însemnate. Și pentru ca omul să facă față acestor scopuri și sarcini, a fost supus la încurajări puternice și avertizări severe. Sarcinile omenești și fundamentele adorării, care au fost explicate pe îndelete în alte părți, le vom analiza aici, rezumându-le, până când se va înțelege secretul ”Celei mai frumoase înfățișări”.
 
Omul, de îndată ce vine pe lume posedă '''”două aspecte”''' ale adorării. '''Primul aspect''' este adorarea și meditația în absența Celui Adorat. '''Celălalt aspect''' este adorarea și ruga în prezenta Lui și adresarea Lui în mod direct.
 
'''Primul aspect este acela de''' a urmări cu uimire, desăvârșirea și frumusețea acestui univers prin a crede și a te supune Stăpânului acestuia.
 
Apoi este să proclami și să anunți artele unice care constau în inscripțiile Numelor Divine și să le expui și altora.
 
Apoi este să măsori, pe scara percepției, bijuteriile Numelor Divine, care sunt precum niște comori ascunse și să le confirmi valoarea lor cu discernământul inimii.
 
Apoi să studiezi și să meditezi cu uimire la paginile ființelor și frunzelor cerurilor și pământului, care sunt precum niște scrisori ale condeiului puterii.
 
După aceea, să observi frumusețile și arta subtilă în creaturile acestui univers și să îndrăgești cunoașterea Creatorului Absolut și să tânjești să urci până la Creatorul Perfect și să-I primești favorurile.
 
'''Al doilea aspect:''' Acesta este locul prezenței și a comunicării, unde omul trece de la rezultate la Cel care le-a cauzat și vede că un Creator Preamăreț vrea să se facă cunoscut și să se prezinte prin propriile miracole ale creației Sale și el, la rândul său, Îi răspunde cu credință și cunoaștere.
 
Apoi vede că un Stăpân Milostiv dorește să se facă iubit prin roadele frumoase ale Milosteniei Lui și în ceea ce-l privește pe om, acesta se face îndrăgit față de El, prin restrângerea iubirii și a adorării numai Lui.
 
Apoi vede că un Creator Generos îl hrănește cu deliciile recompenselor materiale și spirituale și, în schimb, el Îi oferă mulțumiri și-L preamărește prin acțiuni, comportament, vorbe, și în măsura în care poate, cu toate simțurile și capacitățile sale.
 
Apoi vede că un Stăpân Glorios și Măreț Își reflectă puterea și perfecțiunea, gloria și frumusețea în oglinda acestor creaturi și atrage atenția asupra lor. Iar el declară: '''”Allahu Ekber, Subhanallah''' – Allah este Cel Măreț, Lăudat fie El!” și se prosternează, arătându-și slăbiciunea cu dragoste și uimire.
 
Apoi vede că un Posesor al Bogățiilor Absolute Își dezvăluie comorile și bogățiile nenumărate cu o generozitate absolută, iar el, lăudându-L și preamărindu-L, le dorește și le cere.
 
Apoi vede un Creator Generos care a făcut suprafața pământului o expoziție unde Își etalează toate operele de artă ale Sale, iar el își exprimă aprecierea spunând: ”'''Mașaallah''' – Cum a dorit Allah!”, admirația, spunând: ”'''Barakallah''' – Allah fie slăvit!” și uimirea, spunând: ”'''Allahu Ekber''' – Allah este Cel Măreț!”
 
Apoi vede că în palatul din univers, Cel Unic a ștampilat toate creaturile cu semnături inimitabile ale unicității Sale, cu timbrele, sigiliile și cifrele proprii Lui. Și imprimă semnele Unicității Sale și ridică stindardul Unicității în fiecare regiune a acestei lumi, proclamându-și Divinitatea. Iar în ceea ce-l privește pe om, acesta răspunde cu recunoștință, credință, proclamarea Unicității, supunere, mărturie și adorare.
 
'''Așadar, prin astfel de adorări și contemplări, el devine un om adevărat și demonstrează că are cea mai frumoasă înfățișare. Și prin dorința credinței, devine un reprezentat de nădejde al lui Allah, demn de amanetul primit.'''
 
O, tu, om nepăsător care ai fost creat cu cea mai frumoasă înfățișare și care decazi în cele mai joase locuri din cauza alegerii tale nepotrivite. Ascultă-mă. Și eu ca și tine, în beția tinereții și din pricina nepăsării, vedeam lumea ca fiind frumoasă și drăgălașă. Iar în momentul în care m-am trezit în dimineața bătrâneții, am văzut cât de urâtă poate fi fața acestei lumi care nu a fost îndreptată către Lumea de Apoi. Și pentru a vedea cât de frumoasă este adevărata față, care privește spre Lumea de Apoi, privește Cele două tabele din Cel de- al șaptesprezecelea Cuvânt, a doua stație.
 
'''Prima tabelă''' descrie realitatea oamenilor nepăsători, pe care cu mult timp în urmă, i-am văzut, fără a fi beat, prin vălul nepăsării așa cum o văd cei rătăciți.
 
'''A doua tabelă''' indică realitatea lumii oamenilor călăuziți. L-am lăsat în forma scrisă cu mult timp în urmă. Seamănă a poezie, dar nu este poezie...


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
سُب۟حَانَكَ لَا عِل۟مَ لَنَٓا اِلَّا مَا عَلَّم۟تَنَٓا اِنَّكَ اَن۟تَ ال۟عَلٖيمُ ال۟حَكٖيمُ
سُب۟حَانَكَ لَا عِل۟مَ لَنَٓا اِلَّا مَا عَلَّم۟تَنَٓا اِنَّكَ اَن۟تَ ال۟عَلٖيمُ ال۟حَكٖيمُ
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
”Mărire Ţie! Nu avem cunoaștere decât de ceea ce Tu ne-ai învăţat, căci Tu eşti Atoateştiutor [şi] Înţelept” [Al-’Alim, Al-Hakim]” (<ref>Coran, Sura Al-Baqara: 32</ref>)
 
رَبِّ اش۟رَح۟ لٖى صَد۟رٖى ۝ وَيَسِّر۟ لٖٓى اَم۟رٖى ۝ وَاح۟لُل۟ عُق۟دَةً مِن۟ لِسَانٖى ۝ يَف۟قَهُوا قَو۟لٖى
رَبِّ اش۟رَح۟ لٖى صَد۟رٖى ۝ وَيَسِّر۟ لٖٓى اَم۟رٖى ۝ وَاح۟لُل۟ عُق۟دَةً مِن۟ لِسَانٖى ۝ يَف۟قَهُوا قَو۟لٖى
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
"Doamne, deschide-mi mie pieptul. Şi uşurează-mi mie lucrul [ce trebuie să-l împlinesc]. Şi dezleagă-mi nodul limbii mele. Pentru ca ei să priceapă vorbele mele!" (<ref>Coran, Sura Ta-Ha: 25-28</ref>)
 
اَللّٰهُمَّ صَلِّ وَ سَلِّم۟ عَلَى الذَّاتِ ال۟مُحَمَّدِيَّةِ اللَّطٖيفَةِ ال۟اَحَدِيَّةِ شَم۟سِ سَمَاءِ ال۟اَس۟رَارِ وَ مَظ۟هَرِ ال۟اَن۟وَارِ وَ مَر۟كَزِ مَدَارِ ال۟جَلَالِ وَ قُط۟بِ فَلَكِ ال۟جَمَالِ اَللّٰهُمَّ بِسِرِّهٖ لَدَي۟كَ وَ بِسَي۟رِهٖ اِلَي۟كَ اٰمِن۟ خَو۟فٖى وَ اَقِل۟ عُث۟رَتٖى وَ اَذ۟هِب۟ حُز۟نٖى وَ حِر۟صٖى وَ كُن۟ لٖى وَ خُذ۟نٖى اِلَي۟كَ مِنّٖى وَ ار۟زُق۟نِى ال۟فَنَاءَ عَنّٖى وَ لَا تَج۟عَل۟نٖى مَف۟تُونًا بِنَف۟سٖى مَح۟جُوبًا بِحِسّٖى وَاك۟شِف۟ لٖى عَن۟ كُلِّ سِرٍّ مَك۟تُومٍ يَا حَىُّ يَا قَيُّومُ يَا حَىُّ يَا قَيُّومُ يَا حَىُّ يَا قَيُّومُ وَ ار۟حَم۟نٖى وَار۟حَم۟ رُفَقَائٖى وَ ار۟حَم۟ اَه۟لَ ال۟اٖيمَانِ وَ ال۟قُر۟اٰنِ اٰمٖينَ يَا اَر۟حَمَ الرَّاحِمٖينَ وَ يَا اَك۟رَمَ ال۟اَك۟رَمٖينَ
اَللّٰهُمَّ صَلِّ وَ سَلِّم۟ عَلَى الذَّاتِ ال۟مُحَمَّدِيَّةِ اللَّطٖيفَةِ ال۟اَحَدِيَّةِ شَم۟سِ سَمَاءِ ال۟اَس۟رَارِ وَ مَظ۟هَرِ ال۟اَن۟وَارِ وَ مَر۟كَزِ مَدَارِ ال۟جَلَالِ وَ قُط۟بِ فَلَكِ ال۟جَمَالِ اَللّٰهُمَّ بِسِرِّهٖ لَدَي۟كَ وَ بِسَي۟رِهٖ اِلَي۟كَ اٰمِن۟ خَو۟فٖى وَ اَقِل۟ عُث۟رَتٖى وَ اَذ۟هِب۟ حُز۟نٖى وَ حِر۟صٖى وَ كُن۟ لٖى وَ خُذ۟نٖى اِلَي۟كَ مِنّٖى وَ ار۟زُق۟نِى ال۟فَنَاءَ عَنّٖى وَ لَا تَج۟عَل۟نٖى مَف۟تُونًا بِنَف۟سٖى مَح۟جُوبًا بِحِسّٖى وَاك۟شِف۟ لٖى عَن۟ كُلِّ سِرٍّ مَك۟تُومٍ يَا حَىُّ يَا قَيُّومُ يَا حَىُّ يَا قَيُّومُ يَا حَىُّ يَا قَيُّومُ وَ ار۟حَم۟نٖى وَار۟حَم۟ رُفَقَائٖى وَ ار۟حَم۟ اَه۟لَ ال۟اٖيمَانِ وَ ال۟قُر۟اٰنِ اٰمٖينَ يَا اَر۟حَمَ الرَّاحِمٖينَ وَ يَا اَك۟رَمَ ال۟اَك۟رَمٖينَ
</div>


<div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
O, Allah! Pogoară pacea și binecuvântarea Ta asupra lui Muhammed, posesorul unei esențe plăcute și unice, soarele cerului tainelor, reflectarea luminilor, centrul orbitei gloriei, polul sferei frumuseții. O, Allah! Datorită statutului lui la Tine și dorința lui de a veni către Tine, înlătură-mi temerile și împuținează-mi poticnirile, îndepărtează-mi supărările și lăcomiile, fii cu mine și protejează-mă pe mine de mine însumi, fă- mă să renunț la mândria de sine și nu mă încerca cu propriul meu suflet, nu pune o perdea între mine și simțurile mele, dezvăluie-mi toate tainele ascunse, O, Cel Viu! O, Cel Viu! O, Cel Viu! O, Cel Viu! Ai milă de mine, de prietenii mei și de dreptcredincioși, iubitori ai credinței și al Coranului. Amin! O, Tu, Cel mai Milostiv dintre cei milostivi! O, Tu, Cel mai Genoros dintre cei generoși!
 
وَ اٰخِرُ دَع۟وٰيهُم۟ اَنِ ال۟حَم۟دُ لِلّٰهِ رَبِّ ال۟عَالَمٖينَ
وَ اٰخِرُ دَع۟وٰيهُم۟ اَنِ ال۟حَم۟دُ لِلّٰهِ رَبِّ ال۟عَالَمٖينَ
</div>
 
Într-adevăr toată lauda este numai a lui Allah, Stăpânul Lumilor!




"https://risale.site/index.php/Özel:MobileDiff/177923...178095" sayfasından alınmıştır