Translations:Yirmi Beşinci Lem'a/110/ro

O persoană ia un om mizerabil în vârful unui minaret. La fiecare treaptă acesta îi oferă un dar diferit, o binefacere diferită. Chiar în vârf, acesta îi oferă cel mai voluminos dar. Cu toate că acesta dorește mulțumire și gratitudine în schimbul tuturor darurilor diferite, omul acru uită de darurile pe care le-a primit la fiecare treaptă, sau le consideră fără de importanță, și neoferind mulțumiri, se uită deasupra lui și începe să se plângă spunând: “Dacă minaretul ar fi fost mai înalt, puteam să urc și mai sus. De ce nu este asemeni acelui munte de acolo, sau asemeni celuilalt minaret?” Ce crasă nerecunoștință ar reprezenta acest lucru, dacă ar începe să se plângă astfel, cât de greșit ar fi!