Translations:Dokuzuncu Söz/34/ro
Așadar, în timpul nopții, sufletul omului, care este în neputință și slăbiciune fără sfârșit, în sărăcie și nevoie fără de limită, întâmpină întunericuri fără margini în viitor și este deranjat și fluctuează între evenimente fără sfârșit, atunci când își îndeplinește rugăciunea de noapte (Ișa) cu acest sens, la timpul ei. Astfel, el spune precum Ibrahim: لَٓا اُحِبُّ الْاٰفِل۪ينَ "Eu nu-i iubesc pe cei care apun!"([1]) și se adăpostește prin această rugăciune la Cel Etern, Unic și Îl imploră umil pe Cel Veșnic și își dorește și se roagă ca în această lume trecătoare și această viață temporară și întunecoasă și în acest viitor sumbru, pentru o clipă eternă, pentru o vorbă eternă și câteva secunde de viață veșnică, să primească generozitatea și binecuvântările îndurării Lui și lumina călăuzirii Celui Milostiv și Îndurător care să-i lumineze viitorul și să-i trateze rănile cauzate de despărțirea de cei dragi și de prieteni.
- ↑ Coran, Sura Al-An‘am: 76