Sekizinci Söz/ro: Revizyonlar arasındaki fark

    Risale-i Nur Tercümeleri sitesinden
    ("بِسْمِ اللّٰهِ الرَّحْمٰنِ الرَّحِيمِ Bismillahir-Rahmanir-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)" içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu)
    ("اَللّٰهُمَّ اجْعَلْنَا مِنْ اَهْلِ السَّعَادَةِ وَالسَّلَامَةِ وَالْقُرْآنِ وَالْاِيمَانِ آمِينَ ❀ اَللّٰهُمَّ صَلِّ وَسَلِّمْ عَلٰى سَيِّدِنَا مُحَمَّدٍ وَعَلٰى آلِهِ وَصَحْبِهِ بِعَدَدِ جَمِيعِ الْحُرُوفَاتِ الْمُتَشَكِّلَةِ فِي جَمِيعِ ال..." içeriğiyle yeni sayfa oluşturdu)
     
    (Aynı kullanıcının aradaki diğer 14 değişikliği gösterilmiyor)
    9. satır: 9. satır:
    اَللّهُ لاَ اِلهَ اِلاَّ هُوَ الْحَىُّ الْقَيُّومُ ❊ اِنَّ الدِّينَ عِنْدَ اللّهِ اْلاِسْلاَمُ
    اَللّهُ لاَ اِلهَ اِلاَّ هُوَ الْحَىُّ الْقَيُّومُ ❊ اِنَّ الدِّينَ عِنْدَ اللّهِ اْلاِسْلاَمُ


    ”Nu există altă divinitate în afară de Allah...” (<ref>Coran, Sura ‘Al ’Imran: 3</ref>) , ”Unica religie acceptată de Allah este Islamul...” (<ref>Coran, Sura ‘Al ‘Imran: 19</ref>).  
    ”Nu există altă divinitate în afară de Allah...” (<ref>Coran, Sura ‘Al ’Imran: 3</ref>) , ”Unica religie acceptată de Allah este Islamul...” (<ref>Coran, Sura ‘Al ‘Imran: 19</ref>).  


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Dacă vrei să înțelegi această viață, sufletul uman din cadrul ei, rolul și importanța religiei pentru om, faptul că fără religia adevărată lumea se află ca într-o închisoare, că omul fără credință este cea mai ghinionistă creație, că expresiile يَا اَللّٰهُ "O, Allah" și لَااِلٰهَ اِلَّااللّٰهُ ”Nu există altă divinitate în afară de Allah” dezleagă secretul Universului și îl salvează pe om de întuneric, citește această pildă și ia aminte:
    Şu dünya ve dünya içindeki ruh-u insanî ve insanda dinin mahiyet ve kıymetlerini ve eğer din-i hak olmazsa dünya bir zindan olması ve dinsiz insan, en bedbaht mahluk olduğunu ve şu âlemin tılsımını açan, ruh-u beşerîyi zulümattan kurtaran    يَا اَللّٰهُ   ve   لَااِلٰهَ اِلَّااللّٰهُ   olduğunu anlamak istersen şu temsilî hikâyeciğe bak, dinle:
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    De demult, doi frați pornesc împreună într-o călătorie lungă. La un moment dat, drumurile se despart. La capătul drumurilor au văzut un bărbat serios pe care l-au întrebat: ”Care drum este mai bun?”
    Eski zamanda iki kardeş, uzun bir seyahate beraber gidiyorlar. Gitgide tâ yol ikileşti. O iki yol başında ciddi bir adamı gördüler. Ondan sordular: “Hangi yol iyidir?” O dahi onlara dedi ki: “Sağ yolda kanun ve nizama tebaiyet mecburiyeti vardır. Fakat o külfet içinde bir emniyet ve saadet vardır. Sol yolda ise serbestiyet ve hürriyet vardır. Fakat o serbestiyet içinde bir tehlike ve şakavet vardır. Şimdi intihabdaki ihtiyar sizdedir.”
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Acesta le-a răspuns: ”Pe drumul din dreapta veți da de un sistem care funcționează după o lege și aveți obligația să vă conformați acesteia. Cu toate acestea, pe lângă această greutate, vă veți simți în siguranță și în liniște. Pe drumul din stânga veți putea face tot ce doriți, în mod liber. Însă pe lângă această libertate, veți da de pericole și de greutăți. Alegerea este a voastră!”
    Bunu dinledikten sonra güzel huylu kardeş sağ yola   تَوَكَّلْتُ عَلَى اللّٰهِ    deyip gitti ve nizam ve intizama tebaiyeti kabul etti. Ahlâksız ve serseri olan diğer kardeş, sırf serbestlik için sol yolu tercih etti. Zâhiren hafif, manen ağır vaziyette giden bu adamı hayalen takip ediyoruz:
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    După ce a dat ascultare acestuia, cel care avea un comportament frumos, spunând: تَوَكَّلْتُ عَلَى اللّٰهِ "Eu mă încred în Allah"(<ref>Coran, Sura Hud: 56</ref>), a luat-o pe drumul din dreapta. Acesta a fost de acord cu legea și cu aplicarea ei. În ceea ce-l privește pe cel naiv, care avea și un comportament necuviincios, a ales s-o ia pe drumul din stânga, doar pentru că putea să facă ceea ce dorea. Acum să vedem, folosindu-ne imaginația, ce s-a întâmplat cu acest om care a ales să meargă pe un drum, care aparent era ușor, dar, de fapt, era greu.
    İşte bu adam, dereden tepeden aşıp gitgide tâ hâlî bir sahraya girdi. Birden müthiş bir sadâ işitti. Baktı ki dehşetli bir arslan, meşelikten çıkıp ona hücum ediyor. O da kaçtı. Tâ altmış arşın derinliğinde susuz bir kuyuya rast geldi. Korkusundan kendini içine attı. Yarısına kadar düşüp elleri bir ağaca rast geldi, yapıştı. Kuyunun duvarında göğermiş olan o ağacın iki kökü var. İki fare, biri beyaz biri siyah, o iki köke musallat olup kesiyorlar. Yukarıya baktı, gördü ki arslan, nöbetçi gibi kuyunun başında bekliyor. Aşağıya baktı, gördü ki dehşetli bir ejderha, içindedir. Başını kaldırmış, otuz arşın yukarıdaki ayağına takarrub etmiş. Ağzı kuyu ağzı gibi geniştir. Kuyunun duvarına baktı, gördü ki ısırıcı muzır haşerat, etrafını sarmışlar. Ağacın başına baktı, gördü ki bir incir ağacıdır. Fakat hârika olarak muhtelif çok ağaçların meyveleri, cevizden nara kadar başında yemişleri var.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Acest om, traversând ape și munți, ajunse într-un deșert. Deodată auzi un sunet îngrozitor. Văzând că un leu fioros vine spre el să-l atace, o luă la fugă. În drumul lui întâlni o fântână seacă, adâncă de șaizeci de metri și se aruncă în ea. Alunecă până la jumătatea fântânii, unde brațele i se agățară de un pom care avea două rădăcini ce străpunseseră pereții fântânii. Pe cele două rădăcini se aflau doi șobolani care le rodeau, unul negru și unul alb. Privi în sus observă că leul veghează la gura fântânii, precum un paznic. Apoi privi în jos văzu un balaur îngrozitor, aflat la treizeci de metri, care își apropiase capul de piciorul bărbatului. Gura balaurului era lată cât gura fântânii. Uitându-se la pereții fântânii văzu că fuseseră împrejmuiți de insecte atacatoare și dăunătoare. Uitându-se la capătul pomului văzu că acesta era un smochin. Însă, într-un mod curios, în acest pom se aflau fructe de mai multe feluri, de la nuci până la rodii.
    İşte şu adam, sû-i fehminden, akılsızlığından anlamıyor ki bu âdi bir iş değildir. Bu işler tesadüfî olamaz. Bu acib işler içinde garib esrar var. Ve pek büyük bir işleyici var olduğunu intikal etmedi. Şimdi bunun kalbi ve ruh ve aklı, şu elîm vaziyetten gizli feryad u figan ettikleri halde; nefs-i emmaresi, güya bir şey yokmuş gibi tecahül edip ruh ve kalbin ağlamasından kulağını kapayıp kendi kendini aldatarak bir bahçede bulunuyor gibi o ağacın meyvelerini yemeye başladı. Halbuki o meyvelerin bir kısmı zehirli ve muzır idi.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    '''Dar acest om, din pricină că era naiv și lipsit de judecată, nu înțelesese că acest lucru nu era normal. Căci astfel de lucruri nu pot fi întâmplătoare. În astfel de lucruri uimitoare se află secrete misterioase. Mai mult, el nu își dăduse seama că în spatele acestor acțiuni trebuie să fie cineva puternic.'''
    Bir hadîs-i kudsîde Cenab-ı Hak buyurmuş:   اَنَا عِنْدَ ظَنِّ عَبْدِي بِي Yani '''“Kulum beni nasıl tanırsa onunla öyle muamele ederim.”''' İşte bu bedbaht adam, sû-i zan ile ve akılsızlığı ile, gördüğünü âdi ve ayn-ı hakikat telakki etti ve öyle de muamele gördü ve görüyor ve görecek. Ne ölüyor ki kurtulsun, ne de yaşıyor, böylece azap çekiyor. Biz de şu meş’umu, bu azapta bırakıp döneceğiz tâ öteki kardeşin halini anlayacağız.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    În timp ce inima, sufletul și mintea acestuia se văitau și se plângeau de această situație dureroasă, partea negativă din sufletul său, ignorând gravitatea momentului și acoperindu-și auzul de la plânsetul sufletului și a inimii, de parcă nu se întâmplase nimic, se păcăli de unul singur și, ca și când s-ar afla într-o livadă, începu să mănânce din fructele acelui pom, unele dintre ele fiind chiar otrăvitoare.
    İşte şu mübarek akıllı zat gidiyor. Fakat biraderi gibi sıkıntı çekmiyor. Çünkü güzel ahlâklı olduğundan güzel şeyleri düşünür, güzel hülyalar eder. Kendi kendine ünsiyet eder. Hem biraderi gibi zahmet ve meşakkat çekmiyor. Çünkü nizamı bilir, tebaiyet eder, teshilat görür. Asayiş ve emniyet içinde serbest gidiyor. İşte bir bahçeye rast geldi. İçinde hem güzel çiçek ve meyveler var. Hem bakılmadığı için murdar şeyler de bulunuyor. Kardeşi dahi böyle birisine girmişti. Fakat murdar şeylere dikkat edip meşgul olmuş, midesini bulandırmış. Hiç istirahat etmeden çıkıp gitmişti. Bu zat ise '''“Her şeyin iyisine bak.”''' kaidesiyle amel edip murdar şeylere hiç bakmadı. İyi şeylerden iyi istifade etti. Güzelce istirahat ederek çıkıp gidiyor.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Într-o relatare sacră(<ref>Hadis Kudsi - relatările Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), având sensul de la Allah și cuvintele de la el.</ref>), Allah Preamăritul a spus: اَنَا عِنْدَ ظَنِّ عَبْدِي بِي ”Părerea mea despre robul meu este în funcție de părerea lui despre Mine”. Adică: '''”Eu îl voi trata pe robul Meu în funcție de cum Mă va cunoaște el pe Mine.”'''
    Sonra gitgide bu dahi evvelki biraderi gibi bir sahra-i azîmeye girdi. Birden hücum eden bir arslanın sesini işitti. Korktu fakat biraderi kadar korkmadı. Çünkü hüsn-ü zannıyla ve güzel fikriyle “Şu sahranın bir hâkimi var. Ve bu arslan, o hâkimin taht-ı emrinde bir hizmetkâr olması ihtimali var.” diye düşünüp teselli buldu. Fakat yine kaçtı. Tâ altmış arşın derinliğinde bir susuz kuyuya rast geldi, kendini içine attı. Biraderi gibi ortasında bir ağaca eli yapıştı, havada muallak kaldı. Baktı iki hayvan, o ağacın iki kökünü kesiyorlar. Yukarıya baktı arslan, aşağıya baktı, bir ejderha gördü. Aynı kardeşi gibi bir acib vaziyet gördü. Bu dahi tedehhüş etti. Fakat kardeşinin dehşetinden bin derece hafif. Çünkü güzel ahlâkı, ona güzel fikir vermiş ve güzel fikir ise ona her şeyin güzel cihetini gösteriyor.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Așadar, acest bărbat ghinionist, din pricina negativismului și a lipsei de judecată, a considerat aparențele ca fiind adevărate. Astfel el a fost, este și va fi tratat în acest mod. Nici nu poate muri, pentru a scăpa și nici nu poate trăi, ci se află într-un chin continuu. Acum, pentru a afla situația celui de-al doilea frate, îl vom lăsa pe cel ghinionist în această situație de chin după care vom reveni la el.
    İşte bu sebepten şöyle düşündü ki: Bu acib işler, birbiriyle alâkadardır. Hem bir emir ile hareket ederler gibi görünüyor. Öyle ise bu işlerde bir tılsım vardır. Evet, bunlar, bir gizli hâkimin emriyle dönerler. Öyle ise ben yalnız değilim, o gizli hâkim bana bakıyor; beni tecrübe ediyor, bir maksat için beni bir yere sevk edip davet ediyor.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Omul cel binecuvântat și înzestrat cu rațiune a pornit la drum, însă nu a suferit la fel ca primul, pentru că el avea un comportament frumos, gândea pozitiv și avea imaginații plăcute. Își conferea liniște lui însuși. Mai mult, nu trecea prin momente deranjante și grele, căci el cunoaștea legea, se conforma acesteia și astfel era tratat cu înțelegere și își continua drumul în siguranță și în libertate.
    Şu tatlı korku ve güzel fikirden bir merak neş’et eder ki: Acaba beni tecrübe edip kendini bana tanıttırmak isteyen ve bu acib yol ile bir maksada sevk eden kimdir? Sonra, tanımak merakından tılsım sahibinin muhabbeti neş’et etti ve şu muhabbetten, tılsımı açmak arzusu neş’et etti ve o arzudan, tılsım sahibini razı edecek ve hoşuna gidecek bir güzel vaziyet almak iradesi neş’et etti.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    A mers până a ajuns la o grădină, în care a găsit atât flori și fructe plăcute, cât și lucruri urâte din pricina lipsei de îngrijire. Asemenea lui, intrase și fratele său într-o astfel de grădină, însă fiind ghinionist și atras de cele urâte, i se făcu greață și ieși din ea, fără să se odihnească nici măcar o clipă. În ceea ce-l privește pe cel bun, acționând după regula '''”Ia partea bună a lucrurilor”''', nici nu s-a uitat la lucrurile urâte. Ba chiar, s-a folosit de lucrurile bune și, după ce s-a odihnit, și-a continuat drumeția.
    Sonra ağacın başına baktı, gördü ki incir ağacıdır. Fakat başında, binlerle ağacın meyveleri vardır. O vakit bütün bütün korkusu gitti. Çünkü kat’î anladı ki bu incir ağacı, bir listedir, bir fihristedir, bir sergidir. O mahfî hâkim, bağ ve bostanındaki meyvelerin numunelerini, bir tılsım ve bir mu’cize ile o ağaca takmış ve kendi misafirlerine ihzar ettiği et’imeye birer işaret suretinde o ağacı tezyin etmiş olmalı. Yoksa bir tek ağaç, binler ağaçların meyvelerini vermez.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Apoi, și acesta ca și primul, a ajuns într-un deșert imens. Deodată a auzit glasul unui leu care îl ataca. S-a speriat, însă nu la fel ca primul, pentru că, gândindu-se pozitiv, și-a spus: ”Acest deșert are si el un stapân și este posibil ca acest leu să fie în slujba acelui stăpân” și și-a controlat sentimentele. Cu toate acestea a luat-o la fugă și s-a aruncat într-o fântână seacă, adâncă de șaizeci de metri. La fel ca și fratele său, a rămas suspendat cu mâinile de un pom, la mijlocul fântânii. Atunci a observat că două animale rod rădăcina celor două tulpini. Uitându-se în sus văzu leul și uitându-se în jos văzu balaurul. Din cauza acestei situații groaznice se speriase și el, asemenea fratelui său, însă nu la fel de tare, căci înțelepciunea lui îl făcu să gândească pozitiv și astfel vedea partea bună a celor întâmplate.
    Sonra niyaza başladı. Tâ tılsımın anahtarı ona ilham oldu. Bağırdı ki: '''“Ey bu yerlerin hâkimi! Senin bahtına düştüm. Sana dehalet ediyorum ve sana hizmetkârım ve senin rızanı istiyorum ve seni arıyorum.”''' Ve bu niyazdan sonra, birden kuyunun duvarı yarılıp şahane, nezih ve güzel bir bahçeye bir kapı açıldı. Belki ejderha ağzı, o kapıya inkılab etti ve arslan ve ejderha, iki hizmetkâr suretini giydiler ve onu içeriye davet ediyorlar. Hattâ o arslan, kendisine musahhar bir at şekline girdi.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Datorită acestui fapt s-a gândit că: ”Aceste lucruri ieșite din comun au legătură între ele. Mai mult, se vede că ele acționează în numele unui conducător. Atunci înseamnă că cele întâmplate au la bază o taină. Da, acestea se află sub ordinele unui stăpân nevăzut. Așadar, eu nu sunt singur, căci acel stăpân mă privește pe ascuns, mă încearcă și mă cheamă, aducându-mă într-un loc cu un scop anume”.
    İşte ey tembel nefsim ve ey hayalî arkadaşım! Geliniz, bu iki kardeşin vaziyetlerini muvazene edelim. Tâ iyilik, nasıl iyilik getirir ve fenalık, nasıl fenalık getirir; görelim, bilelim.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Această temere plăcută și gândire pozitivă, trezindu-i curiozitatea, îl făcu să se întrebe: '''”Oare cine este cel care, vrând să mă facă să-l cunosc, mă încearcă, ducându-mă cu un anumit scop pe acest drum?”'''
    Bakınız, sol yolun bedbaht yolcusu, her vakit ejderhanın ağzına girmeye muntazırdır, titriyor. Ve şu bahtiyar ise meyvedar ve revnaktar bir bahçeye davet edilir. Hem o bedbaht, elîm bir dehşette ve azîm bir korku içinde kalbi parçalanıyor. Ve şu bahtiyar ise leziz bir ibret, tatlı bir havf, mahbub bir marifet içinde garib şeyleri seyir ve temaşa ediyor. Hem o bedbaht, vahşet ve meyusiyet ve kimsesizlik içinde azap çekiyor. Ve şu bahtiyar ise ünsiyet ve ümit ve iştiyak içinde telezzüz ediyor. Hem o bedbaht, kendini vahşi canavarların hücumuna maruz bir mahpus hükmünde görüyor. Ve şu bahtiyar ise bir aziz misafirdir ki misafiri olduğu Mihmandar-ı Kerîm’in acib hizmetkârları ile ünsiyet edip eğleniyor. Hem o bedbaht zâhiren leziz, manen zehirli yemişleri yemekle azabını tacil ediyor. Zira o meyveler, numunelerdir, tatmaya izin var, tâ asıllarına talip olup müşteri olsun. Yoksa hayvan gibi yutmaya izin yoktur. Ve şu bahtiyar ise tadar, işi anlar, yemesini tehir eder ve intizar ile telezzüz eder. Hem o bedbaht, kendi kendine zulmetmiş. Gündüz gibi güzel bir hakikati ve parlak bir vaziyeti, basîretsizliği ile kendisine muzlim ve zulümatlı bir evham, bir cehennem şekline getirmiş. Ne şefkate müstahaktır ve ne de kimseden şekvaya hakkı vardır.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Apoi curiozitatea de a-l cunoaște pe deținătorul acestei taine trezește în el o dragoste față de acesta. Iar această dragoste îi sporește dorința de a desluși taina. La rândul ei, această dorință dă naștere la voința de avea o atitudine plăcută, care să-l mulțumească și să-l bucure pe deținătorul secretului.
    Mesela bir adam; güzel bir bahçede, ahbaplarının ortasında, yaz mevsiminde, hoş bir ziyafetteki keyfe kanaat etmeyip kendini pis müskirlerle sarhoş edip; kendisini kış ortasında, canavarlar içinde aç, çıplak tahayyül edip bağırmaya ve ağlamaya başlasa, nasıl şefkate lâyık değil, kendi kendine zulmediyor. Dostlarını canavar görüp tahkir ediyor. İşte bu bedbaht dahi öyledir. Ve şu bahtiyar ise hakikati görür. Hakikat ise güzeldir. Hakikatin hüsnünü derk etmekle hakikat sahibinin kemaline hürmet eder, rahmetine müstahak olur. İşte '''“Fenalığı kendinden, iyiliği Allah’tan bil.”''' olan hükm-ü Kur’anînin sırrı zâhir oluyor.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Apoi, uitându-se spre vârful pomului, află că este un smochin. Însă în vârful ei se aflau roadele a mii de pomi. În acel moment scăpă de frică, pentru că el era sigur că acest pom de smochin era doar o listă, un catalog, o prezentare. Acel stăpân nevăzut a agățat în acel pom, într-un mod tainic și miraculos, acele mostre de roade din livadă. Ba mai mult, se pare că el a înfrumusețat acel pom pentru musafirii lui, însemnând roadele care pot fi mâncate, căci altfel un singur pom nu poate da roadele a mii de pomi.
    Daha bunlar gibi sair farkları muvazene etsen anlayacaksın ki evvelkisinin nefs-i emmaresi, ona bir manevî cehennem ihzar etmiş. Ve ötekisinin hüsn-ü niyeti ve hüsn-ü zannı ve hüsn-ü hasleti ve hüsn-ü fikri, onu büyük bir ihsan ve saadete ve parlak bir fazilete ve feyze mazhar etmiş.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Apoi a început să se roage cu ardoare, până ce i s-a dat cheia tainei. Astfel a strigat:
    Ey nefsim ve ey nefsimle beraber bu hikâyeyi dinleyen adam! '''Eğer bedbaht kardeş olmak istemezsen ve bahtiyar kardeş olmak istersen, Kur’an’ı dinle ve hükmüne mutî ol ve ona yapış ve ahkâmıyla amel et.'''
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    '''”O, tu, stăpân al acestor locuri! Am rămas la voia ta! Mă adăpostesc la tine și sunt în slujba ta. Vreau să te mulțumesc și să te cunosc!”'''
    Şu hikâye-i temsiliyede olan hakikatleri eğer fehmettin ise hakikat-i dini ve dünyayı ve insanı ve imanı ona tatbik edebilirsin. Mühimlerini ben söyleyeceğim, incelerini sen kendin istihraç et.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Deodată, după această frumoasă rugă, pereții fântânii s-au crăpat și s-a deschis o ușă către o grădină curată și frumoasă. Poate că gura balaurului s-a transformat în acea ușă. Atât leul, cât și balaurul, s-au transformat în doi slujitori, care l-au invitat pe om în grădină. Ba chiar, acel leu s-a transformat într-un cal măreț aflat în slujba lui.
    İşte bak! O iki kardeş ise biri ruh-u mü’min ve kalb-i salihtir. Diğeri, ruh-u kâfir ve kalb-i fâsıktır.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Așadar, o, tu, sufletul meu leneș! O, tu, tovarăș imaginar!
    Ve o iki tarîkten sağ ise tarîk-i Kur’an ve imandır, sol ise tarîk-i isyan ve küfrandır.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    '''Haideți să comparăm atitudinile celor doi și să vedem și să aflăm cum binele aduce după el numai bine, iar răul atrage răul.'''
    Ve o yoldaki bahçe ise cemiyet-i beşeriye ve medeniyet-i insaniye içinde muvakkat hayat-ı içtimaiyedir ki hayır ve şer, iyi ve fena, temiz ve pis şeyler beraber bulunur. Âkıl odur ki:  خُذْ مَا صَفَا دَعْ مَا كَدَرْ kaidesiyle amel eder, selâmet-i kalp ile gider.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Uitați-vă: călătorul ghinionist care a ales drumul din stânga tremura tot timpul de frică să nu ajungă în gura balaurului. Cel norocos a fost invitat într-o grădină plină cu fructe. Mai mult, celui ghinionist i se rupea inima din cauza durerii mari și a fricii puternice. Cel norocos a trecut peste situațiile ieșite din comun, luând o învățătură din ele, o teamă dulce și o cunoaștere plăcută. Cel ghinionist se afla în chinuri din cauza deznădejdii și a singurătății. Cel norocos simțea plăcerea prieteniei, a speranței și a dorinței. Ba chiar, cel ghinionist se considera a fi precum un condamnat în fața atacului bestiei sălbatice. Iar acel norocos era musafirul onorat al Stăpânului Generos și se bucura de uimitoarele servicii puse la dispoziția sa. Cel ghinionist își grăbea pedeapsa prin savurarea fructelor aparent gustoase, dar, de fapt otrăvitoare, căci acele fructe nu erau decât niște mostre. I se permite gustarea pentru a le râvni pe cele originale și astfel să devină clientul lor. Căci nu se permite să le înghită, precum fac animalele. Cel norocos le degustase, înțelesese situația și astfel amânase consumul lor și simțea plăcere, prin așteptare. Cel ghinionist se nedreptățise pe sine. În viziunea lui, un adevăr frumos precum ziua și o responsabilitate atât de strălucitoare se transformase, din cauza lipsei de viziune, într-o iluzie întunecoasă și luase forma Iadului. El nu era îndreptățit la compasiune și nici nu avea dreptul să se plângă de cineva.
    Ve o sahra ise şu arz ve dünyadır. Ve o arslan ise ölüm ve eceldir. Ve o kuyu ise beden-i insan ve zaman-ı hayattır. Ve o altmış arşın derinlik ise ömr-ü vasatî ve ömr-ü galibî olan altmış seneye işarettir. Ve o ağaç ise müddet-i ömür ve madde-i hayattır. Ve o siyah ve beyaz iki hayvan ise gece ve gündüzdür.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    De exemplu, așa cum un om care se află într-o grădină frumoasă, în mijlocul prietenilor, într-o zi de vară, în loc să se distreze, profitând de acea situație, el, îmbătându-se cu băuturi mizerabile, își imaginează că se află în mijlocul iernii, printre monștri, înfometat, gol și începe să țipe și să plângă. Ca urmare, acesta nu are dreptul la compasiune, ba mai mult, se nedreptățește pe el însuși și își desconsideră prietenii, văzându-i precum monștrii. Așa și acest ghinionist, este asemenea acestui om. Cel norocos vede adevărul. Adevărul este frumos. Să înțelegi frumusețea adevărului înseamnă să aduci respect pentru desăvârșirea posesorului adevărului și să fii demn de îndurarea lui.
    Ve o ejderha ise ağzı kabir olan tarîk-i berzahiye ve revak-ı uhrevîdir. Fakat o ağız, mü’min için zindandan bir bahçeye açılan bir kapıdır.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Astfel înțelepciunea din '''”Binele de care ai parte îți vine de la Allah, iar răul care te lovește îți vine de la tine însuți”'''(<ref>Coran, Sura An-Nisa: 79</ref>) scoate în evidență taina Coranului.
    Ve o haşerat-ı muzırra ise musibat-ı dünyeviyedir. Fakat mü’min için gaflet uykusuna dalmamak için tatlı ikazat-ı İlahiye ve iltifatat-ı Rahmaniye hükmündedir.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Și dacă vei compara astfel de diferențe precum acestea, vei înțelege că partea rea a sufletului primului călător îi pregătise un Iad spiritual. În timp ce intenția bună și pozitivismul, comportamentul frumos și gândirea corectă a celuilalt îl condusese spre un bine, spre o bucurie, spre o virtute și un câștig strălucit.
    Ve o ağaçtaki yemişler ise dünyevî nimetlerdir ki Cenab-ı Kerîm-i Mutlak, onları âhiret nimetlerine bir liste hem ihtar edici hem müşabihleri hem cennet meyvelerine müşterileri davet eden numuneler suretinde yapmış.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    O, sufletul meu! O, tu, cel care împreună cu sufletul meu, dai ascultare acestei povestiri!
    Ve o ağacın birliğiyle beraber muhtelif başka başka meyveler vermesi ise kudret-i Samedaniyenin sikkesine ve rububiyet-i İlahiyenin hâtemine ve saltanat-ı uluhiyetin turrasına işarettir. Çünkü “Bir tek şeyden her şeyi yapmak” yani bir topraktan bütün nebatat ve meyveleri yapmak, hem bir sudan bütün hayvanatı halk etmek, hem basit bir yemekten bütün cihazat-ı hayvaniyeyi icad etmek; bununla beraber “Her şeyi bir tek şey yapmak” yani zîhayatın yediği gayet muhtelifü’l-cins taamlardan o zîhayata bir lahm-ı mahsus yapmak, bir cild-i basit dokumak gibi sanatlar; Zat-ı Ehad-i Samed olan Sultan-ı ezel ve ebed’in sikke-i hâssasıdır, hâtem-i mahsusudur, taklit edilmez bir turrasıdır. Evet, bir şeyi her şey ve her şeyi bir şey yapmak; her şeyin Hâlık’ına has ve Kādir-i külli şey’e mahsus bir nişandır, bir âyettir.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    '''Dacă nu vrei să fii asemenea celui ghinionist și dacă vrei să fii asemenea celui norocos, ascultă Coranul și supune-te poruncilor lui. Apropie-te de el și pune în practică învățăturile lui.'''
    Ve o tılsım ise sırr-ı iman ile açılan sırr-ı hikmet-i hilkattir ve o miftah ise   يَا اَللّٰهُ ❀ لَااِلٰهَ اِلَّااللّٰهُ ❀ اَللّٰهُ لااِلٰهَ اِلَّاهُوَ الْحَىُّ الْقَيُّومُ dur.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Dacă ai înțeles adevărurile acestei pilde vei putea vedea în ea adevărurile despre religie, viață, om și credință. Eu ți le voi spune pe cele mai importante, rămânând ca pe celelalte să le deduci tu.
    Ve o ejderha ağzı bahçe kapısına inkılab etmesi ise işarettir ki kabir ehl-i dalalet ve tuğyan için vahşet ve nisyan içinde, zindan gibi sıkıntılı ve bir ejderha batnı gibi dar bir mezara açılan bir kapı olduğu halde, ehl-i Kur’an ve iman için zindan-ı dünyadan bostan-ı bekaya ve meydan-ı imtihandan ravza-i cinana ve zahmet-i hayattan rahmet-i Rahman’a açılan bir kapıdır. Ve o vahşi arslanın dahi munis bir hizmetkâra dönmesi ve musahhar bir at olması ise işarettir ki mevt, ehl-i dalalet için bütün mahbubatından elîm bir firak-ı ebedîdir. Hem kendi cennet-i kâzibe-i dünyeviyesinden ihraç ve vahşet ve yalnızlık içinde zindan-ı mezara idhal ve hapis olduğu halde, ehl-i hidayet ve ehl-i Kur’an için öteki âleme gitmiş eski dost ve ahbaplarına kavuşmaya vesiledir. Hem hakiki vatanlarına ve ebedî makam-ı saadetlerine girmeye vasıtadır. Hem zindan-ı dünyadan bostan-ı cinana bir davettir. Hem Rahman-ı Rahîm’in fazlından kendi hizmetine mukabil ahz-ı ücret etmeye bir nöbettir. Hem vazife-i hayat külfetinden bir terhistir. Hem ubudiyet ve imtihanın talim ve talimatından bir paydostur.
    </div>


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    Uite, privește! Referitor la cei doi, unul dintre ei reprezintă sufletul dreptcredincios și inima iubitoare de bine, iar celălalt reprezintă sufletul necredincios și inima iubitoare de rău.
    '''Elhasıl:''' Her kim hayat-ı fâniyeyi esas maksat yapsa zâhiren bir cennet içinde olsa da manen cehennemdedir. Ve her kim hayat-ı bâkiyeye ciddi müteveccih ise saadet-i dâreyne mazhardır. Dünyası ne kadar fena ve sıkıntılı olsa da dünyasını, cennetin intizar salonu hükmünde gördüğü için hoş görür, tahammül eder, sabır içinde şükreder.
     
    </div>
    În ceea ce privește cele două drumuri, cel din dreapta este calea Coranului și a credinței, iar cel din stânga este calea nesupunerii și a necredinței.
     
    În ceea ce privește grădina din drum, ea reprezintă această viață temporară în care se găsește atât binele cât și răul, atât cele neprihănite cât și cele prihănite. Și cel înzestrat cu rațiune este cel care acționează pe baza principiului:
     
    خُذْ مَا صَفَا دَعْ مَا كَدَرْ "Ia ceea ce este pur și lasă ceea ce este murdar” și merge cu inima liniștită."  
     
    În ceea ce privește deșertul, el este acest pământ și această viață. Leul reprezintă moartea și ceasul fiecăruia. Iar fântâna reprezintă trupul omului și timpul din această viață. În ceea ce privește adâncimea de șaizeci de metri, ea reprezintă vârsta medie de viață. Pomul reprezintă timpul de viață rămas și sursa vieții. În ceea ce privește cele două animale, cel alb și cel negru, ele reprezintă ziua și noaptea.
     
    Balaurul reprezintă gura mormântului care este calea și poarta spre Viața de Apoi. Însă această gură este pentru dreptcredincios o poartă care se deschide dinspre închisoare spre grădină.
     
    În ceea ce privește insectele dăunătoare, ele reprezintă încercările din această viață. Însă ele sunt pentru dreptcredincios avertizări plăcute din partea divinității.
     
    Referitor la roadele din pom, acestea sunt binecuvântările lumești pe care Stăpânul Generos le-a prezentat ca niște mostre ale binecuvântării din Lumea de Apoi, care atrag atenția și care îi cheamă pe doritorii roadelor din Rai.
     
    Iar faptul că acel pom a dat roade diferite este o dovadă a Puterii și Măreției Absolute a Divinității.
     
    Pentru că '''”Să dai viață tuturor lucrurilor dintr-un singur lucru”''', adică să faci din același pământ toate aceste legume și fructe și să creezi din aceeași apă toate viețuitoarele, să faci să trăiască toate viețuitoarele, bazându-se doar pe o simplă hrană, și pe lângă toate acestea, '''”Să faci din toate un singur lucru”''', adică diferitele feluri de hrană să se transforme într-o carne specifică și să formeze o piele protectoare, fără îndoială că acestea sunt o artă ce nu poate fi imitată, a Celui Unic și Absolut, a Stăpânului Etern. '''Într-adevăr, ca toate lucrurile să fie unul singur, iar unul singur să fie toate, este o minune atribuită numai Creatorului lucrurilor și a Celui Atotputernic.'''
     
    În ceea ce privește acea taină, ea este secretul înțelepciunii creației care se deslușește prin secretul credinței. Iar cheia este expresia:
     
    يَا اَللّٰهُ ❀ لَااِلٰهَ اِلَّااللّٰهُ ❀ اَللّٰهُ لااِلٰهَ اِلَّاهُوَ الْحَىُّ الْقَيُّومُ
     
    ”O, Allah! * Nu există altă divinitate în afara lui Allah! * El este Allah, nu există altă divinitate în afara Lui, El este Cel Viu și Statornic”.
     
    În ceea ce privește transformarea gurii acelui balaur într-o ușă a grădinii, aceasta este o dovadă a faptului că:
     
    Așa cum mormântul este pentru cei rătăciți și tăgăduitori o ușă care duce către o temniță înfricoșătoare și îngustă asemenea stomacului balaurului este totodată și o ușă pentru cei apropiați Coranului și pentru dreptcredincioși, care îi scapă de temnița aceastei vieți, ducându-i în grădina veșnică, din locul examinării în grădina Paradisului și este o ușă care se deschide dinspre greutățile vieții spre Îndurarea Celui Milostiv. Iar transformarea până și a acelui leu sălbatic într-un slujitor prietenos și într-un cal supus dovedește faptul că moartea reprezintă pentru cei rătăciți o despărțire dureroasă și eternă de toți apropiații, ba mai mult, reprezintă pentru ei o expulzare din propriile paradisuri mincinoase lumești în închisoarea mormântului, într-un mod sălbatic și singuratic. Iar pentru cei călăuziți și apropiații Coranului este un prilej de a-i întâlni pe cei dragi, care au plecat pe cealaltă lume. Mai mult, este un prilej pentru ei să locuiască în adevărata lor patrie și pentru a primi eterna fericire. Este o invitație lansată în temnița lumească pentru grădina Raiului. Este o răsplată din partea Dărniciei Celui Milostiv pentru faptele lor. Este o stare de permisiune de la povara cerințelor lumești. Este o eliberare de la învățarea și punerea în practică a ritualurilor și a încercărilor.  
     
    '''Concluzie: oricine își face din această viață trecătoare un scop, chiar dacă se află aparent în Rai, el este în Iad. Iar oricine își dorește Viața de Apoi cu devotament, el va obține fericirea în ambele lumi.''' Oricât de grea ar fi viața lumească, el o tratează cu înțelegere, suportă greutățile și mulțumește cu deplină răbdare pentru că vede această situație ca fiind o sală de așteptare spre Paradis.


    <div lang="tr" dir="ltr" class="mw-content-ltr">
    اَللّٰهُمَّ اجْعَلْنَا مِنْ اَهْلِ السَّعَادَةِ وَالسَّلَامَةِ وَالْقُرْآنِ وَالْاِيمَانِ آمِينَ ❀ اَللّٰهُمَّ صَلِّ وَسَلِّمْ عَلٰى سَيِّدِنَا مُحَمَّدٍ وَعَلٰى آلِهِ وَصَحْبِهِ بِعَدَدِ جَمِيعِ الْحُرُوفَاتِ الْمُتَشَكِّلَةِ فِي جَمِيعِ الْكَلِمَاتِ الْمُتَمَثِّلَةِ بِاِذْنِ الرَحْمٰنِ فِي مَرَايَا تَمَوُّجَاتِ الْهَوَاءِ عِنْدَ قِرَائَةِ كُلِّ كَلِمَةٍ مِنَ الْقُرْآنِ مِنْ كُلِّ قَارِئٍ مِنْ اَوَّلِ النُّزُولِ اِلٰى آخِرِ الزَّمَانِ وَارْحَمْنَا وَوَالِدَيْنَا وَارْحَمِ الْمُؤْمِنِينَ وَالْمُؤْمِنَاتِ بِعَدَدِهَا بِرَحْمَتِكَ يَا اَرْحَمَ الرَّاحِمِينَ ❀ آمِينَ وَالْحَمْدُ لِلّٰهِ رَبِّ الْعَالَمِينَ
    اَللّٰهُمَّ اجْعَلْنَا مِنْ اَهْلِ السَّعَادَةِ وَالسَّلَامَةِ وَالْقُرْآنِ وَالْاِيمَانِ آمِينَ ❀ اَللّٰهُمَّ صَلِّ وَسَلِّمْ عَلٰى سَيِّدِنَا مُحَمَّدٍ وَعَلٰى آلِهِ وَصَحْبِهِ بِعَدَدِ جَمِيعِ الْحُرُوفَاتِ الْمُتَشَكِّلَةِ فِي جَمِيعِ الْكَلِمَاتِ الْمُتَمَثِّلَةِ بِاِذْنِ الرَحْمٰنِ فِي مَرَايَا تَمَوُّجَاتِ الْهَوَاءِ عِنْدَ قِرَائَةِ كُلِّ كَلِمَةٍ مِنَ الْقُرْآنِ مِنْ كُلِّ قَارِئٍ مِنْ اَوَّلِ النُّزُولِ اِلٰى آخِرِ الزَّمَانِ وَارْحَمْنَا وَوَالِدَيْنَا وَارْحَمِ الْمُؤْمِنِينَ وَالْمُؤْمِنَاتِ بِعَدَدِهَا بِرَحْمَتِكَ يَا اَرْحَمَ الرَّاحِمِينَ ❀ آمِينَ وَالْحَمْدُ لِلّٰهِ رَبِّ الْعَالَمِينَ
    </div>
     
    O, Allah, fă-ne pe noi din cei care vor avea parte de fericire și de salvare, dintre cei apropiați Coranului și dintre cei dreptcredincioși! Amin! O, Allah, Pacea și binecuvântarea Ta fie asupra Profetului Muhammed și asupra familiei și companionilor lui, tot de atâtea ori de câte ori sunt numărul literelor Coranului care îi formează toate cuvintele și care sunt reprezentate, cu voia Celui Milostiv, în oglinzi ale undelor de aer, la recitarea fiecărui cuvânt din el, de către fiecare recitator, de la revelarea lui până la sfârșitul lumii și ai milă de noi și de părinții noștri și de toți dreptcredincioșii și dreptcredincioasele, tot de atâtea ori, prin Mila Ta, (O), Cel mai Milos dintre cei milostivi. Amin! Și Laudă lui Allah, Stăpânul Lumilor!





    07.34, 10 Kasım 2024 itibarı ile sayfanın şu anki hâli

    بِسْمِ اللّٰهِ الرَّحْمٰنِ الرَّحِيمِ

    Bismillahir-Rahmanir-Rahim

    (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)

    اَللّهُ لاَ اِلهَ اِلاَّ هُوَ الْحَىُّ الْقَيُّومُ ❊ اِنَّ الدِّينَ عِنْدَ اللّهِ اْلاِسْلاَمُ

    ”Nu există altă divinitate în afară de Allah...” ([1]) , ”Unica religie acceptată de Allah este Islamul...” ([2]).

    Dacă vrei să înțelegi această viață, sufletul uman din cadrul ei, rolul și importanța religiei pentru om, faptul că fără religia adevărată lumea se află ca într-o închisoare, că omul fără credință este cea mai ghinionistă creație, că expresiile يَا اَللّٰهُ "O, Allah" și لَااِلٰهَ اِلَّااللّٰهُ ”Nu există altă divinitate în afară de Allah” dezleagă secretul Universului și îl salvează pe om de întuneric, citește această pildă și ia aminte:

    De demult, doi frați pornesc împreună într-o călătorie lungă. La un moment dat, drumurile se despart. La capătul drumurilor au văzut un bărbat serios pe care l-au întrebat: ”Care drum este mai bun?”

    Acesta le-a răspuns: ”Pe drumul din dreapta veți da de un sistem care funcționează după o lege și aveți obligația să vă conformați acesteia. Cu toate acestea, pe lângă această greutate, vă veți simți în siguranță și în liniște. Pe drumul din stânga veți putea face tot ce doriți, în mod liber. Însă pe lângă această libertate, veți da de pericole și de greutăți. Alegerea este a voastră!”

    După ce a dat ascultare acestuia, cel care avea un comportament frumos, spunând: تَوَكَّلْتُ عَلَى اللّٰهِ "Eu mă încred în Allah"([3]), a luat-o pe drumul din dreapta. Acesta a fost de acord cu legea și cu aplicarea ei. În ceea ce-l privește pe cel naiv, care avea și un comportament necuviincios, a ales s-o ia pe drumul din stânga, doar pentru că putea să facă ceea ce dorea. Acum să vedem, folosindu-ne imaginația, ce s-a întâmplat cu acest om care a ales să meargă pe un drum, care aparent era ușor, dar, de fapt, era greu.

    Acest om, traversând ape și munți, ajunse într-un deșert. Deodată auzi un sunet îngrozitor. Văzând că un leu fioros vine spre el să-l atace, o luă la fugă. În drumul lui întâlni o fântână seacă, adâncă de șaizeci de metri și se aruncă în ea. Alunecă până la jumătatea fântânii, unde brațele i se agățară de un pom care avea două rădăcini ce străpunseseră pereții fântânii. Pe cele două rădăcini se aflau doi șobolani care le rodeau, unul negru și unul alb. Privi în sus observă că leul veghează la gura fântânii, precum un paznic. Apoi privi în jos văzu un balaur îngrozitor, aflat la treizeci de metri, care își apropiase capul de piciorul bărbatului. Gura balaurului era lată cât gura fântânii. Uitându-se la pereții fântânii văzu că fuseseră împrejmuiți de insecte atacatoare și dăunătoare. Uitându-se la capătul pomului văzu că acesta era un smochin. Însă, într-un mod curios, în acest pom se aflau fructe de mai multe feluri, de la nuci până la rodii.

    Dar acest om, din pricină că era naiv și lipsit de judecată, nu înțelesese că acest lucru nu era normal. Căci astfel de lucruri nu pot fi întâmplătoare. În astfel de lucruri uimitoare se află secrete misterioase. Mai mult, el nu își dăduse seama că în spatele acestor acțiuni trebuie să fie cineva puternic.

    În timp ce inima, sufletul și mintea acestuia se văitau și se plângeau de această situație dureroasă, partea negativă din sufletul său, ignorând gravitatea momentului și acoperindu-și auzul de la plânsetul sufletului și a inimii, de parcă nu se întâmplase nimic, se păcăli de unul singur și, ca și când s-ar afla într-o livadă, începu să mănânce din fructele acelui pom, unele dintre ele fiind chiar otrăvitoare.

    Într-o relatare sacră([4]), Allah Preamăritul a spus: اَنَا عِنْدَ ظَنِّ عَبْدِي بِي ”Părerea mea despre robul meu este în funcție de părerea lui despre Mine”. Adică: ”Eu îl voi trata pe robul Meu în funcție de cum Mă va cunoaște el pe Mine.”

    Așadar, acest bărbat ghinionist, din pricina negativismului și a lipsei de judecată, a considerat aparențele ca fiind adevărate. Astfel el a fost, este și va fi tratat în acest mod. Nici nu poate muri, pentru a scăpa și nici nu poate trăi, ci se află într-un chin continuu. Acum, pentru a afla situația celui de-al doilea frate, îl vom lăsa pe cel ghinionist în această situație de chin după care vom reveni la el.

    Omul cel binecuvântat și înzestrat cu rațiune a pornit la drum, însă nu a suferit la fel ca primul, pentru că el avea un comportament frumos, gândea pozitiv și avea imaginații plăcute. Își conferea liniște lui însuși. Mai mult, nu trecea prin momente deranjante și grele, căci el cunoaștea legea, se conforma acesteia și astfel era tratat cu înțelegere și își continua drumul în siguranță și în libertate.

    A mers până a ajuns la o grădină, în care a găsit atât flori și fructe plăcute, cât și lucruri urâte din pricina lipsei de îngrijire. Asemenea lui, intrase și fratele său într-o astfel de grădină, însă fiind ghinionist și atras de cele urâte, i se făcu greață și ieși din ea, fără să se odihnească nici măcar o clipă. În ceea ce-l privește pe cel bun, acționând după regula ”Ia partea bună a lucrurilor”, nici nu s-a uitat la lucrurile urâte. Ba chiar, s-a folosit de lucrurile bune și, după ce s-a odihnit, și-a continuat drumeția.

    Apoi, și acesta ca și primul, a ajuns într-un deșert imens. Deodată a auzit glasul unui leu care îl ataca. S-a speriat, însă nu la fel ca primul, pentru că, gândindu-se pozitiv, și-a spus: ”Acest deșert are si el un stapân și este posibil ca acest leu să fie în slujba acelui stăpân” și și-a controlat sentimentele. Cu toate acestea a luat-o la fugă și s-a aruncat într-o fântână seacă, adâncă de șaizeci de metri. La fel ca și fratele său, a rămas suspendat cu mâinile de un pom, la mijlocul fântânii. Atunci a observat că două animale rod rădăcina celor două tulpini. Uitându-se în sus văzu leul și uitându-se în jos văzu balaurul. Din cauza acestei situații groaznice se speriase și el, asemenea fratelui său, însă nu la fel de tare, căci înțelepciunea lui îl făcu să gândească pozitiv și astfel vedea partea bună a celor întâmplate.

    Datorită acestui fapt s-a gândit că: ”Aceste lucruri ieșite din comun au legătură între ele. Mai mult, se vede că ele acționează în numele unui conducător. Atunci înseamnă că cele întâmplate au la bază o taină. Da, acestea se află sub ordinele unui stăpân nevăzut. Așadar, eu nu sunt singur, căci acel stăpân mă privește pe ascuns, mă încearcă și mă cheamă, aducându-mă într-un loc cu un scop anume”.

    Această temere plăcută și gândire pozitivă, trezindu-i curiozitatea, îl făcu să se întrebe: ”Oare cine este cel care, vrând să mă facă să-l cunosc, mă încearcă, ducându-mă cu un anumit scop pe acest drum?”

    Apoi curiozitatea de a-l cunoaște pe deținătorul acestei taine trezește în el o dragoste față de acesta. Iar această dragoste îi sporește dorința de a desluși taina. La rândul ei, această dorință dă naștere la voința de avea o atitudine plăcută, care să-l mulțumească și să-l bucure pe deținătorul secretului.

    Apoi, uitându-se spre vârful pomului, află că este un smochin. Însă în vârful ei se aflau roadele a mii de pomi. În acel moment scăpă de frică, pentru că el era sigur că acest pom de smochin era doar o listă, un catalog, o prezentare. Acel stăpân nevăzut a agățat în acel pom, într-un mod tainic și miraculos, acele mostre de roade din livadă. Ba mai mult, se pare că el a înfrumusețat acel pom pentru musafirii lui, însemnând roadele care pot fi mâncate, căci altfel un singur pom nu poate da roadele a mii de pomi.

    Apoi a început să se roage cu ardoare, până ce i s-a dat cheia tainei. Astfel a strigat:

    ”O, tu, stăpân al acestor locuri! Am rămas la voia ta! Mă adăpostesc la tine și sunt în slujba ta. Vreau să te mulțumesc și să te cunosc!”

    Deodată, după această frumoasă rugă, pereții fântânii s-au crăpat și s-a deschis o ușă către o grădină curată și frumoasă. Poate că gura balaurului s-a transformat în acea ușă. Atât leul, cât și balaurul, s-au transformat în doi slujitori, care l-au invitat pe om în grădină. Ba chiar, acel leu s-a transformat într-un cal măreț aflat în slujba lui.

    Așadar, o, tu, sufletul meu leneș! O, tu, tovarăș imaginar!

    Haideți să comparăm atitudinile celor doi și să vedem și să aflăm cum binele aduce după el numai bine, iar răul atrage răul.

    Uitați-vă: călătorul ghinionist care a ales drumul din stânga tremura tot timpul de frică să nu ajungă în gura balaurului. Cel norocos a fost invitat într-o grădină plină cu fructe. Mai mult, celui ghinionist i se rupea inima din cauza durerii mari și a fricii puternice. Cel norocos a trecut peste situațiile ieșite din comun, luând o învățătură din ele, o teamă dulce și o cunoaștere plăcută. Cel ghinionist se afla în chinuri din cauza deznădejdii și a singurătății. Cel norocos simțea plăcerea prieteniei, a speranței și a dorinței. Ba chiar, cel ghinionist se considera a fi precum un condamnat în fața atacului bestiei sălbatice. Iar acel norocos era musafirul onorat al Stăpânului Generos și se bucura de uimitoarele servicii puse la dispoziția sa. Cel ghinionist își grăbea pedeapsa prin savurarea fructelor aparent gustoase, dar, de fapt otrăvitoare, căci acele fructe nu erau decât niște mostre. I se permite gustarea pentru a le râvni pe cele originale și astfel să devină clientul lor. Căci nu se permite să le înghită, precum fac animalele. Cel norocos le degustase, înțelesese situația și astfel amânase consumul lor și simțea plăcere, prin așteptare. Cel ghinionist se nedreptățise pe sine. În viziunea lui, un adevăr frumos precum ziua și o responsabilitate atât de strălucitoare se transformase, din cauza lipsei de viziune, într-o iluzie întunecoasă și luase forma Iadului. El nu era îndreptățit la compasiune și nici nu avea dreptul să se plângă de cineva.

    De exemplu, așa cum un om care se află într-o grădină frumoasă, în mijlocul prietenilor, într-o zi de vară, în loc să se distreze, profitând de acea situație, el, îmbătându-se cu băuturi mizerabile, își imaginează că se află în mijlocul iernii, printre monștri, înfometat, gol și începe să țipe și să plângă. Ca urmare, acesta nu are dreptul la compasiune, ba mai mult, se nedreptățește pe el însuși și își desconsideră prietenii, văzându-i precum monștrii. Așa și acest ghinionist, este asemenea acestui om. Cel norocos vede adevărul. Adevărul este frumos. Să înțelegi frumusețea adevărului înseamnă să aduci respect pentru desăvârșirea posesorului adevărului și să fii demn de îndurarea lui.

    Astfel înțelepciunea din ”Binele de care ai parte îți vine de la Allah, iar răul care te lovește îți vine de la tine însuți”([5]) scoate în evidență taina Coranului.

    Și dacă vei compara astfel de diferențe precum acestea, vei înțelege că partea rea a sufletului primului călător îi pregătise un Iad spiritual. În timp ce intenția bună și pozitivismul, comportamentul frumos și gândirea corectă a celuilalt îl condusese spre un bine, spre o bucurie, spre o virtute și un câștig strălucit.

    O, sufletul meu! O, tu, cel care împreună cu sufletul meu, dai ascultare acestei povestiri!

    Dacă nu vrei să fii asemenea celui ghinionist și dacă vrei să fii asemenea celui norocos, ascultă Coranul și supune-te poruncilor lui. Apropie-te de el și pune în practică învățăturile lui.

    Dacă ai înțeles adevărurile acestei pilde vei putea vedea în ea adevărurile despre religie, viață, om și credință. Eu ți le voi spune pe cele mai importante, rămânând ca pe celelalte să le deduci tu.

    Uite, privește! Referitor la cei doi, unul dintre ei reprezintă sufletul dreptcredincios și inima iubitoare de bine, iar celălalt reprezintă sufletul necredincios și inima iubitoare de rău.

    În ceea ce privește cele două drumuri, cel din dreapta este calea Coranului și a credinței, iar cel din stânga este calea nesupunerii și a necredinței.

    În ceea ce privește grădina din drum, ea reprezintă această viață temporară în care se găsește atât binele cât și răul, atât cele neprihănite cât și cele prihănite. Și cel înzestrat cu rațiune este cel care acționează pe baza principiului:

    خُذْ مَا صَفَا دَعْ مَا كَدَرْ "Ia ceea ce este pur și lasă ceea ce este murdar” și merge cu inima liniștită."

    În ceea ce privește deșertul, el este acest pământ și această viață. Leul reprezintă moartea și ceasul fiecăruia. Iar fântâna reprezintă trupul omului și timpul din această viață. În ceea ce privește adâncimea de șaizeci de metri, ea reprezintă vârsta medie de viață. Pomul reprezintă timpul de viață rămas și sursa vieții. În ceea ce privește cele două animale, cel alb și cel negru, ele reprezintă ziua și noaptea.

    Balaurul reprezintă gura mormântului care este calea și poarta spre Viața de Apoi. Însă această gură este pentru dreptcredincios o poartă care se deschide dinspre închisoare spre grădină.

    În ceea ce privește insectele dăunătoare, ele reprezintă încercările din această viață. Însă ele sunt pentru dreptcredincios avertizări plăcute din partea divinității.

    Referitor la roadele din pom, acestea sunt binecuvântările lumești pe care Stăpânul Generos le-a prezentat ca niște mostre ale binecuvântării din Lumea de Apoi, care atrag atenția și care îi cheamă pe doritorii roadelor din Rai.

    Iar faptul că acel pom a dat roade diferite este o dovadă a Puterii și Măreției Absolute a Divinității.

    Pentru că ”Să dai viață tuturor lucrurilor dintr-un singur lucru”, adică să faci din același pământ toate aceste legume și fructe și să creezi din aceeași apă toate viețuitoarele, să faci să trăiască toate viețuitoarele, bazându-se doar pe o simplă hrană, și pe lângă toate acestea, ”Să faci din toate un singur lucru”, adică diferitele feluri de hrană să se transforme într-o carne specifică și să formeze o piele protectoare, fără îndoială că acestea sunt o artă ce nu poate fi imitată, a Celui Unic și Absolut, a Stăpânului Etern. Într-adevăr, ca toate lucrurile să fie unul singur, iar unul singur să fie toate, este o minune atribuită numai Creatorului lucrurilor și a Celui Atotputernic.

    În ceea ce privește acea taină, ea este secretul înțelepciunii creației care se deslușește prin secretul credinței. Iar cheia este expresia:

    يَا اَللّٰهُ ❀ لَااِلٰهَ اِلَّااللّٰهُ ❀ اَللّٰهُ لااِلٰهَ اِلَّاهُوَ الْحَىُّ الْقَيُّومُ

    ”O, Allah! * Nu există altă divinitate în afara lui Allah! * El este Allah, nu există altă divinitate în afara Lui, El este Cel Viu și Statornic”.

    În ceea ce privește transformarea gurii acelui balaur într-o ușă a grădinii, aceasta este o dovadă a faptului că:

    Așa cum mormântul este pentru cei rătăciți și tăgăduitori o ușă care duce către o temniță înfricoșătoare și îngustă asemenea stomacului balaurului este totodată și o ușă pentru cei apropiați Coranului și pentru dreptcredincioși, care îi scapă de temnița aceastei vieți, ducându-i în grădina veșnică, din locul examinării în grădina Paradisului și este o ușă care se deschide dinspre greutățile vieții spre Îndurarea Celui Milostiv. Iar transformarea până și a acelui leu sălbatic într-un slujitor prietenos și într-un cal supus dovedește faptul că moartea reprezintă pentru cei rătăciți o despărțire dureroasă și eternă de toți apropiații, ba mai mult, reprezintă pentru ei o expulzare din propriile paradisuri mincinoase lumești în închisoarea mormântului, într-un mod sălbatic și singuratic. Iar pentru cei călăuziți și apropiații Coranului este un prilej de a-i întâlni pe cei dragi, care au plecat pe cealaltă lume. Mai mult, este un prilej pentru ei să locuiască în adevărata lor patrie și pentru a primi eterna fericire. Este o invitație lansată în temnița lumească pentru grădina Raiului. Este o răsplată din partea Dărniciei Celui Milostiv pentru faptele lor. Este o stare de permisiune de la povara cerințelor lumești. Este o eliberare de la învățarea și punerea în practică a ritualurilor și a încercărilor.

    Concluzie: oricine își face din această viață trecătoare un scop, chiar dacă se află aparent în Rai, el este în Iad. Iar oricine își dorește Viața de Apoi cu devotament, el va obține fericirea în ambele lumi. Oricât de grea ar fi viața lumească, el o tratează cu înțelegere, suportă greutățile și mulțumește cu deplină răbdare pentru că vede această situație ca fiind o sală de așteptare spre Paradis.

    اَللّٰهُمَّ اجْعَلْنَا مِنْ اَهْلِ السَّعَادَةِ وَالسَّلَامَةِ وَالْقُرْآنِ وَالْاِيمَانِ آمِينَ ❀ اَللّٰهُمَّ صَلِّ وَسَلِّمْ عَلٰى سَيِّدِنَا مُحَمَّدٍ وَعَلٰى آلِهِ وَصَحْبِهِ بِعَدَدِ جَمِيعِ الْحُرُوفَاتِ الْمُتَشَكِّلَةِ فِي جَمِيعِ الْكَلِمَاتِ الْمُتَمَثِّلَةِ بِاِذْنِ الرَحْمٰنِ فِي مَرَايَا تَمَوُّجَاتِ الْهَوَاءِ عِنْدَ قِرَائَةِ كُلِّ كَلِمَةٍ مِنَ الْقُرْآنِ مِنْ كُلِّ قَارِئٍ مِنْ اَوَّلِ النُّزُولِ اِلٰى آخِرِ الزَّمَانِ وَارْحَمْنَا وَوَالِدَيْنَا وَارْحَمِ الْمُؤْمِنِينَ وَالْمُؤْمِنَاتِ بِعَدَدِهَا بِرَحْمَتِكَ يَا اَرْحَمَ الرَّاحِمِينَ ❀ آمِينَ وَالْحَمْدُ لِلّٰهِ رَبِّ الْعَالَمِينَ

    O, Allah, fă-ne pe noi din cei care vor avea parte de fericire și de salvare, dintre cei apropiați Coranului și dintre cei dreptcredincioși! Amin! O, Allah, Pacea și binecuvântarea Ta fie asupra Profetului Muhammed și asupra familiei și companionilor lui, tot de atâtea ori de câte ori sunt numărul literelor Coranului care îi formează toate cuvintele și care sunt reprezentate, cu voia Celui Milostiv, în oglinzi ale undelor de aer, la recitarea fiecărui cuvânt din el, de către fiecare recitator, de la revelarea lui până la sfârșitul lumii și ai milă de noi și de părinții noștri și de toți dreptcredincioșii și dreptcredincioasele, tot de atâtea ori, prin Mila Ta, (O), Cel mai Milos dintre cei milostivi. Amin! Și Laudă lui Allah, Stăpânul Lumilor!


    1. Coran, Sura ‘Al ’Imran: 3
    2. Coran, Sura ‘Al ‘Imran: 19
    3. Coran, Sura Hud: 56
    4. Hadis Kudsi - relatările Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), având sensul de la Allah și cuvintele de la el.
    5. Coran, Sura An-Nisa: 79